Albert Einstein » Fenomene fizice si experimente

Efectul de sinergie al plantelor – un miracol

admin — Wed, 13 Jan 2010 12:44:31 +0000

Efectul „Dinca” este un efect la granita dintre domenii ale fizicii si nu numai… Inventatorul, profesorul Ancu Dinca, a realizat concentrarea a multiple procese ale fizicii subcuantice, cuantice (procese ce se suprapun prin posibilitatea de interferare creata de functionarea retelei campului fundamental), prin intermediul unor cristale lichide (macromolecule organice) de plante (deocamdata din 40 de plante, …mai dispunandu-se si de 2 minerale), dupa o „stiinta” cunoscuta numai de domnia sa. Din aceasta lucrare, peste jumatate din volumul ei poate contribui la intelegerea multiplelor procese si fenomene care au loc, prin suprapunere, in cadrul acestei inventii. Voi incerca sa fiu cat mai scurt, aratandu-va doar cateva procese si mecanisme de baza, ce vor lucra pentru stabilirea diverselor interactiuni.

In primul rand, voi defini (prin prezenta teorie) relatiile de nocivitate si cele benefice pentru biologicul uman. In cadrul transmisiilor energetice sau in cadrul manifestarilor energetice structurale, se vor transmite, dupa manifestarea/realizarea compatibilitatii structurale interne (prin actiunile si miscarile multiple intrastructurale, de la nivel quark, electron, pana la nivel molecular), fronturi energetice „+” si „ – ” (ce vor reusi sa scape neechilibrate din manifestarea compatibilitatii structurale interne) ale nucleelor atomice, respectiv provenite din jocul electronilor. Majoritatea receptorilor biologici si tehnologici vor intercepta fronturile fotonilor, insa, in multitudinea vibratiilor fundamentale (peste 10³⁸ vibratii pe secunda), se vor transmite si fronturi „+”, cele care prin ponderea lor pot determina inmagazinari energetice specifice (nocive) sau pot realiza actiuni energetice de transformare structurala (destabilizatoare).

Un front „+” (de natura magnetica, subtila, provenit din actiunea polaritatilor „+” ale nucleelor atomice si datorat „scaparilor” jocului electronilor) poate realiza respingerea retelelor primare u^+2/3 (doar prin inconjurarea cu fronturi „+”, se poate realiza blocajul capcana), atractia electronilor, fotonilor, quarkurilor d^-1/3 sau (in functie de nivelul energetic atins) blocarea structurala (cu efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”) sau denaturarea miscarii de spin (lipsind efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”, existand doar trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator), cu schimbarea identitatii electronilor (se va schimba identitatea retelei electronului, in cea a quarkului u^+2/3), blocarea structurala (cu efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”) sau denaturarea miscarii de spin (lipsind efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”, existand doar trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator), cu inversarea (sau fara inversare, cand se blocheaza ambele rotatii de 90°) identitatilor componentelor fotonilor (e^-1 ® u^+2/3; u^+2/3® e^-1), dar cu pastrarea identitatii fotonului, de asemenea, blocarea structurala (cu efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”) sau denaturarea miscarii de spin (…), cu inversarea identitatilor componentelor quarkului d^-1/3 al neutronului, insa nu si a relatiei energetice totale a neutronului (si nici a quarkului d^-1/3); astfel, quarkul d^-1/3 de dreapta (ce poseda sarcina slaba) va contribui, prin aceasta conjunctura comportamentala, la dezintegrarea b a neutronului in proton, incat electronul (ce da tonul „de dreapta”) se va transforma intr-un quark u^+2/3de stanga (prin efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”, lipsind trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator, acestea datorita interactionarii a doua polaritati „ – ” si una „+” de catre frontul „+”), componenta u^+2/3 (din quarkul d^-1/3)… in electron… (prin trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator, lipsind efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”, acestea datorita interactionarii a doua polaritati „+” si una „ – ” de catre frontul „+”; Wu, in cazul ⁶⁰Co, a observat caracterul de stanga al electronului eliberat de dezintegrarea b), iar antineutrinul electronic, dupa prezenta teorie, va fi doar de natura energetica (formand, dupa interpretarea clasica, impreuna cu electronul, pentru mai putin de 10^-24 secunde, particula W^-; de fapt, antineutrinul electronic este „semnatura” manifestarii blocarii structurale a quarkului u^+2/3, mai exact, a incercarii nereusite de traversare in „cadranul” fundamental urmator, deci „semnatura” contactarii ineficiente a retelei fundamentale…). Tipurile diferite de interactiune (cu cate 90°) ale electronului si quarkului u^+2/3 dau „imaginea” unei rotiri cu 180°…

Cand se actioneaza asupra apei cu fronturi „+” (la magnetizarea apei), deuteriul (hidrogenul cu un proton si un neutron in nucleu) se va transforma in doi atomi de hidrogen (cu numai un proton in nucleu), tocmai datorita reactiei anterioare si evolutiei, in timp, a componentelor. Nu toate fronturile „+” vor avea puterea de a schimba (prin blocarea structurala, cu efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”, sau denaturarea miscarii de spin, fara efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”) identitatea electronilor, ci, de la caz, la caz, se vor manifesta atractii sau schimbarea caracterului de dreapta in caracter de stanga [si prin procedeul „incalecarii” laterale (tot la/cu 90°) a lanturilor retelei fundamentale (prin traversarea conjuncturala), de cealalta parte a acestora]… Cand se va realiza blocarea ambelor rotatii de 90°, urmatoarea vibratie va prinde particulele, retelele primare, in declansarea rotatiilor de spin opuse, inversandu-se, deci, miscarea de spin (la particulele cu mai multe componente, aceasta va fi posibila numai daca relatia generala o va permite si, bineinteles, „compatibilitatea” de manifestare a polaritatilor; incat unde vor fi mai multe componente „+”, se va putea modifica astfel, in primul rand, compatibilitatea structurala generala interna/externa)… n.a.= fronturile „+”, „ – ” sunt transmiterile energetice, portante, nu fronturile fotonilor…

Cele doua rotatii specifice miscarilor de spin pot fi completate de deplasarea (ce va rezulta in final) printr-un alt cub de retea fundamentala (vecin celui ce ar fi trebuit sa fie accesat in cazul normal, caz cu neinteractionare suplimentara), aceasta datorita insumarii, in miscare, a „efectelor” energetice (in acest caz, insumarea si a unei actiuni „portante”), precum la mingea de fotbal… Acest caz se poate produce si in comportarea fotonilor (in cadrul relatiilor dintre ei) din transmiterile luminii (adica relatiile fotonilor in cadrul fronturilor de unda si intre fronturi), inclusiv in cazul portarii (executate) de catre actiunea intarzietoare a manifestarii C (ce se constituie ca radiatie termica de fond…) peste manifestarea D, manifestari ale vibratiei fundamentale (contand momentul si locul intalnirii actiunilor energetice ale fotonilor cu actiunile intarzietoare…).

Modelul clasic al particulelor elementare (in anumite privinte, nu tocmai coerent si complet) arata ca spinul unui mezon poate fi zero (cand componentele sale au rotatii de sensuri opuse) sau poate fi 1 (cand sensurile de rotatie ale celor doua componente coincid). Barionii (cu 3 quarkuri) pot avea spinul 1/2 (cand 2 quarkuri au spinul de acelasi semn; sensul de rotatie da semnul spinului) sau 3/2 (cand toate quarkurile au spinul de acelasi semn). Mezonii cu spinul zero, precum si barionii cu spinul 1/2 sunt mai „usori”. S-a convenit ca spinul quarkurilor sa fie acelasi cu cel al electronilor (1/2), insa, la fiecare din cele 2 „directii”/orientari manifestate, mai fiind si variantele „de dreapta” si „de stanga”.

Apoi, fronturile „ – ” (componente ale manifestarilor electrice, electromagnetice) vor respinge electronii, fotonii, quarkurile d^-1/3(doar prin inconjurarea cu fronturi „ – ”, se poate realiza blocajul capcana pentru electroni, fotoni ), transformandu-le caracterul de stanga in caracter de dreapta, iar quarkurile u^+2/3 libere le va atrage sau le va bloca [in functie de nivelul energetic atins; blocarea structurala (cu efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”) sau denaturarea miscarii de spin (lipsind efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”, existand doar trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator), cu schimbarea identitatii quarkului u^+2/3 (se va schimba identitatea quarkului u^+2/3, in cea a electronului)], urmand ca si in cadrul relatiilor stabilite sa poata contribui la schimbarea caracterului de stanga in caracter de dreapta (deci si pentru particula de la nivelul superior). Cand se actioneaza asupra apei (asupra lichidelor, in general) cu fronturi „ – ” (electrizarea/energizarea apei), se poate schimba spinul „energetic” nuclear al hidrogenului si caracterul de stanga al componentelor, in caracter de dreapta [cu urmarile de rigoare, in „legarea”/(orientarea spatiala a) hidrogenului in cadrul moleculelor sau in cadrul posibilelor polimolecule de apa biologica; de asemenea, in functie de structura chimica si nivelele energetice atinse, se mai pot obtine transformari „dextrogir-levogir”, modificari ale compatibilitatii structurale interne/externe cu micsorarea activitatii receptate electropozitive/„acide” si marirea activitatii receptate electronegative/„bazice” sau se mai pot predispune structurile chimice complexe spre anumite transformari/reactii etc…]. Structurile biologice normale urmaresc pastrarea proportiilor/relatiilor (raporturilor) componentelor „de dreapta” [dezvoltand/sustinand (si) levogiritatea…]. Dispozitivele „Dinca” lucreaza, atunci cand e cazul, la/pentru revenirea spre normalitate…

Multitudinea tipurilor de comportari energetice provine din conjuncturile de manifestare a(le) miscarilor de spin ale retelelor primare si din diversele valori ale fronturilor energetice intalnite. Pe timpul unei vibratii, o retea primara va executa (neinteractionata sau existand intr-o relatie energetica bine determinata) trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator si o rotatie de 90° „pe loc”. La aparitia unui (anumit) front „+”, retelele „+” vor efectua trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator, lipsind efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”; invers, pentru retelele „ – ” (cu raport 2/1 intre afectarile primare de retea „ – / +”). La aparitia unui (anumit) front „ – ”, retelele „ – ” vor efectua, la fel, trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator, lipsind efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”; invers, pentru retelele „+”. Daca retelele primare ar putea fi blocate din ambele rotatii de 90°, nu s-ar schimba identitatea acestora, ci numai miscarea de spin. Toate acestea nu sunt standard, contand, atat orientarea polaritatilor spre fronturile energetice, cat si momentul impactului dintre manifestarea energetica structurala si fronturile energetice exterioare… Particulele de stanga/dreapta se obtin cand nu se schimba sarcina electrica, ci numai planul de rotatie (rezultand directii opuse sau aceleasi cu „vectorul” spin), in functie de „jocul” polaritatilor… Rotatia de 90° „pe loc” (fara trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator) poate oferi cazuri de pastrarea identitatii particulei sau de pierderea acesteia, apoi, se poate combina in actiune cu trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator, obtinandu-se diverse variante stabile sau instabile, ce pot fi (ce pot constitui) particule, de asemenea, stabile sau instabile, cunoscute de noi sau existente in fluidul cosmic, planetar, in radiatia termica (campul caloric) etc. La interactionari permanente [gravitatie galactica, …, camp magnetic, …] sau temporare, se pot stabili relatii energetice (chiar identitati) avand comportari specifice (permanente sau temporare). Un front „+” poate crea particulelor „ – ”(retelelor primare) rotatie inversata de spin (cu 180°) cu pastrarea identitatilor/sarcinilor (cand sunt anulate ambele rotatii de 90° ale miscarii de spin), sau, cand fronturile „+” (mai puternice) vor schimba raportul fazelor de vibratie structurale cu cea fundamentala [si pentru ca un front „+” va fi sustinut (in continuare) de alte fronturi „+” asemanatoare ca valoare si efect], rotatia inversata de 180° nu va mai pastra identitatile/sarcinile particulelor (retelelor primare), schimbandu-le… La executarea doar a unei rotatii de 90° din cele doua ale manifestarii unei „actiuni” de spin (in acest caz, pentru foton, datorita unui front „+”, se vor schimba identitatile/sarcinile componentelor, intre ele; cand sunt anulate ambele rotatii de 90° ale miscarii de spin ale componentelor, urmatoarea vibratie prinzand componentele in declansarea rotatiilor de spin opuse, nu se va putea schimba valoarea totala a spinului fotonului de 1, adica avand 3 directii/posibilitati de spin, schimbandu-se doar sensul miscarii de spin aflate in exercitiu…), se vor schimba identitatile/sarcinile particulelor (retelelor primare)… Daca, in cuprinsul lucrarii, veti intalni exprimari/denumiri (expuneri) sumare referitoare la procesele de mai sus, reluati-le prin acest paragraf.

Lovitura „Foglia-secca”

admin — Wed, 13 Jan 2010 12:22:30 +0000

Ca o destindere, la sfarsitul capitolului (daca sunt si cititori iubitori ai fotbalului), voi prezenta adevarata „fata” a loviturii „foglia secca”, executata 100% doar de Didi, Pele, Rivelino, Zico. Altii, care s-au „apropiat”, intr-un fel sau altul, nu sunt luati in considerare (Garincha, Eder, Nelinho, Junior, Edu, Ronaldinho, R. Neto, R.Carlos, Platini, Figo, D.Lupu, Hagi, Dumitru, Iordanescu, Multescu, Plesan, etc). …Din 1978, pana prin 1986 (dupa aceea, nemaiavand timp pentru aceasta), si autorul lucrarii a executat permanent aceasta lovitura (cu martori), dar, neparticipand la meciuri oficiale (nefiind legitimat), nu se pot emite nici un fel de pretentii…

Se executa de regula intre 16 m si 30 m, la lovituri libere directe.

Se loveste cu forta foarte mare, urmarind ca sa se realizeze o miscare de rotatie (iarasi foarte mare) inversa ca la rostogolire, miscarea de rotatie fiind in plan vertical (nu precum la corner, efect in plan orizontal).

Cand forta centrifuga, dezvoltata de miscarea de rotatie foarte mare, este cea necesara (la fel ca atunci cand rotiti o galeata – mai mica – cu nisip sau cu apa si nu cade jos continutul), se intampla urmatorul fenomen:

- lovind cu laba piciorului – fata de axul principal al mingii – mai mult jumatatea din dreapta sau jumatatea din stanga [laba piciorului nefiind plana, ci in relief, …si tragand: 1) ori cu interiorul, 2) ori cu exteriorul labei piciorului, 3) ori cu partea centrala de deasupra (cu siretul), care - dupa cum am aratat - nu este plana, sau 4) chiar cu varful bocancului], jumatatea din dreapta sau jumatatea din stanga se vor comprima mai mult (cate una, dupa caz) si nu se vor putea destinde imediat, ca la alte tipuri de suturi; se va conserva, deci, aceasta comprimare a unei jumatati a mingii (vom avea, astfel, un volum mai mare de aer, ori in dreapta, ori in stanga, concomitent cu modelarea invelisului mingii, care este elastic – din piele). Cand, inaintand prin aer, miscarea de rotatie scade datorita frecarii cu aerul, scade si forta centrifuga de sustinere a comprimarii invelisului mingii si, urmand ramura coboratoare a traiectoriei, pana la echilibrarea mingii – ca forma si volum de aer interior – in ambele jumatati (stanga – dreapta), se va manifesta „devierea” mingii, cand spre dreapta, cand spre stanga, derutand total portarul; echilibrarea se va face, astfel, cu un impuls „stanga – dreapta” si invers.

Trebuie remarcat faptul ca, la ramura urcatoare, mingea se ridica neasteptat de mult in sus. Daca n-ar interveni gravitatia, mingea ar trebui sa faca o curba evidenta in sus, precum la efectul de corner se duce spre stanga sau spre dreapta, in functie de directia si punctul de lovire:

- la corner – se loveste catre dreapta, pe marginea stanga a mingii, curba este catre dreapta; se loveste catre stanga, pe marginea dreapta a mingii, curba este catre stanga;

- la “foglia secca”- lovindu-se in partea de jos, cu directia de lovire catre in sus, curba vine catre in sus, dar intervine gravitatia si va urma o coborare brusca, spre bara transversala.

Deci, la ramura coboratoare (dupa punctul mort de sus), se creeaza un dezechilibru al mingii, minge care s-a insurubat in aer si intr-o miscare laterala, ca efect al comprimarii mingii intr-o jumatate si al maririi usoare a volumului mingii in cealalta jumatate.

Acea insurubare laterala se manifesta inca de la ramura urcatoare.

La miscarea de rotatie, in exteriorul mingii se formeaza niste curenti usori de aer (daca mingea este uda – “stropeste”).

Mingea va fi greu de retinut si daca este atinsa. Sau, la pasele executate in acest stil (brazilian), mingea sare, de asemenea neputand fi retinuta.

Daca se mai completeaza lovirea initiala si cu o miscare brusca de “taiere” a efectului (ca la tenis de masa), sub un unghi spatial, putin modificat, realizandu-se concomitent si o “plesnire” a mingii (un impuls suplimentar), efectul va fi cu mult mai “profund”.

La efectul de corner, relatia energetica a componentelor mingii va conserva/memora actiunile primite in sistem [configuratiile componentelor structurale (incepand, posibil, de la nivel quark, electron, pana la nivelul molecular) fiind fortate (prin inducerea doar usoara a unui „joc” convenabil al polaritatilor si prin usoara adaptare a compatibilitatii structurale interne/externe) pentru realizarea miscarii/deplasarii, …prin memorare, se va pastra, atat predispozitia pentru aceasta miscare/deplasare, cat si tipul acesteia]… Miscarea de rotatie suprapune (ca, de altfel, si o miscare fortata de inaintare prin spatiu…, in mod repetat, …aceasta si pana la realizarea rotatiei complete a corpului ), in aceeasi zona de reper, manifestari ale compatibilitatilor structurale interne/externe usor diferentiate (din diverse motive: configurationale, de interactionare, etc), constituind premize pentru a considera corpul in miscare de rotatie, sursa de unde energetice (gravitationale, …).

Dupa descrierea portarului francez in meciul Franta – Brazilia – (C.M.`58), la lovitura libera a lui Didi: „mingea s-a ridicat foarte sus peste zid, a coborat brusc spre transversala, a luat-o in dreapta, portarul s-a dus si el in dreapta; apoi, mingea se duce in stanga, fara ca portarul sa poata reveni si el in stanga, si… gol”, in acest caz avandu-se de-a face cu „foglia-secca”.

Efectele cu schimbarea (brusca a) directiei mingii – la fotbal (gen „foglia-secca”) – se explica prin conservarea comprimarii invelisului mingii si a diferentelor de volume de aer corespunzatoare, intre o emisfera/zona (mai mult) modificata si cealalta (si alta zona), datorita fortei centrifuge mari rezultate din miscarea rapida de rotatie a mingii [in plan vertical, la „foglia-secca”, dar, posibil si in plan orizontal, folosind, in acest al doilea caz, ori numai planul orizontal, cat si combinatia acestuia cu cel vertical in realizarea emisferelor/zonelor neegale; adica, se va lovi in lateral, respectiv mai jos, dar tot lateral]. In ultima parte a traiectoriei, datorita frecarii cu aerul si scaderii astfel a miscarii de rotatie, se va tinde spre echilibrarea zonelor afectate. La folosirea efectului de corner concomitent cu comprimarea unei zone a invelisului mingii (din partea de sub planul de rotatie), datorita fortei mari de sut si fortei centrifuge in plan orizontal, se va pastra comprimarea zonei afectate, iar cand forta de sut imprimata si cea centrifuga vor scadea datorita frecarii cu aerul, se va mai produce o continuare a directiei (traiectoriei) efectului de corner, pana cand valoarea/raportul de conservare a comprimarii mingii se va schimba, urmand o mare modificare a directiei (traiectoriei) prin aer, dar cu 200-500% mai mare, referindu-ne la unghiul accesat. Hagi realiza fluctuatii „inainte-inapoi”, fara miscare de rotatie, datorita fortei sutului si impactului creat. Pentru „foglia-secca”, forta de sut mai mare sau mai mica, corelata cu viteza de rotatie in plan vertical si cu realizarea mai mare sau mai mica a comprimarii invelisului mingii in una din cele doua emisfere verticale (datorita folosirii diferitelor parti ale bocancului, precum varful, siretul, interiorul sau exteriorul) vor crea posibilitati mai intinse sau mai curbate ale traiectoriei mingii, atat in plan vertical, cat si in cel orizontal, atat in ramura urcatoare, cat si in ramura coboratoare.

Efecte (forte) suplimentare care vor activa impotriva gravitatiei pana la ajungerea in punctul mort superior, vor intari reculul revenirii, pe timpul manifestarii ramurii coboratoare a traiectoriei. In prima faza a ramurii coboratoare se remarca o continuare a efectului comprimarii uneia dintre emisfere (proportionala, aceasta, cu pastrarea fortei sutului si a miscarii de rotatie), ca, dupa terminarea/„pierderea” acestui efect spre acea parte, el sa „revina” in cealalta parte. Atat la efectele de corner, „foglia-secca”, cat si la efectele „taiate” la tenis de masa (in directii diverse de angrenare a miscarii de rotatie a mingii) se mai exercita „forta” (efectul) elasticitatii aerului [elasticitatea aerului poate fi pusa in valoare, la puteri mari de inaintare si de rotatie a mingii, incat la micsorarea puterilor de inaintare si de rotatie, datorita frecarii cu aerul (manifestate acum mai pregnant), forta de respingere a aerului sa fie mai concludenta, aceasta, concomitent cu celelalte raporturi de forte ce se manifesta]. Apoi, se mai manifesta si o inertie a sistemului mingii in miscare, sustinuta de invelisul elastic si de masa aerului comprimat din interior, in conditiile reactiunii amintite a aerului exterior si, bineinteles, a manifestarii structurale fata de sine (modul cum componentele structurale suporta impulsul primit la nivelul relatiilor structurale stabilite, dintre care cea mai solicitata este relatia moleculara, stiut fiind faptul ca lovirea mingiei nu se face pe directia centrului de greutate si se face prin actiune brusca; se va manifesta un tangaj al transmiterilor energetice intre nivelurile structurale, de echilibrare energetica si de transmitere a usoarei modificari a compatibilitatii structurale interne/externe), fata de efectul de gravitatie. Lovirea laterala este, deci, suportata (fluctuant) de intreaga masa, masa aflata initial in interactiuni si relatii uniforme cu mediul si gravitatia. Daca ar lipsi aerul exterior (eventual si gravitatia), lovirea laterala ar putea duce la o miscare oarecum diferita a unui corp (privind traiectoria, rotatia). Moleculele de aer, instabile spatial, creeaza efectul de rotatie a(l) mingii pe care il cunoastem (la corner, la foglia-secca), insa o piatra rotunjita (sau un alt obiect rotunjit), pe post de minge, la efectul creat pe asfalt (de exemplu), atunci cand vrem sa imitam efectul de corner (dand miscare de rotatie), va obtine o curba inversa efectului (de corner) prin aer, datorita opozitiei si stabilitatii moleculelor de asfalt, datorita schimbarii unor raporturi de interactionare, la contactul cu mediul. A se remarca raporturi diferite de interactionare la: efectul de corner (foglia-secca) cu mingea (cu invelis elastic si posibilitate de comprimare a aerului din interior), la tenis de masa, unde predomina, in partea a doua a traiectoriei, reactiunea aerului combinata cu efectul/planul de rotatie, efectul pe asfalt, efectul de bumerang (unde se formeaza o continuitate a unei miscari compuse stabile, combinata cu efecte aerodinamice).

Diverse

admin — Wed, 13 Jan 2010 12:10:24 +0000

Galaxia noastra este de forma unei spirale cu trei brate (Mc. Crea). Soarele strabate un brat odata la 100 milioane ani; partea principala a bratului se traverseaza in 10 milioane ani, iar zona de compresare in un milion de ani.

Soarele a patruns prin partea concava a galaxiei acum 5 miliarde ani, de atunci strabatand galaxia de 8 ori. Ar fi fost posibile (daca ar fi fost conditii) 50 ere galactice; de atunci, ultima traversare de brat a fost acum 10.000 ani.

_Soarele:

- masa:1,99 x 10³³ g ; volumul:1,412 x 10¹⁸ km³;

- diametrul: 1.392.000 km; miscarea de rotatie = 25,38 zile (siderala) – 27,275 zile (sinodica);

- sistemul solar se afla la 30.000 ani lumina de nucleul galactic, intr-o pozitie marginasa, dar foarte aproape de ecuatorul galactic (50 a.l.), in partea sa nordica; grosimea “lupei” galactice in zona Soarelui este de 3.000 ani lumina;

- viteza Soarelui fata de cele mai apropiate stele este de 19,4 km/s;

- viteza sistemului solar, in cadrul propriei noastre galaxii este de 300 km/s;

- viteza medie cu care Terra se misca in jurul Soarelui este de 29,76 km/s;

- densitatea Soarelui este ~ 1/4 din cea a Terrei;

- un corp la suprafata Soarelui va cantari de 28 ori mai mult decat pe Terra, datorita acceleratiei gravitatiei, mai mare (pe Soare).

_Terra:

- masa: 5.975 trilioane tone; volumul: 1.083.320 x 10⁶km³;

- viteza miscarii de rotatie a Terrei la ecuator este de 465 m/s;

- lungimea orbitei Terrei este de 940 milioane km;

- densitatea medie a Terrei este de 5,517 g/cm³;

- turtirea globului terestru este de 1/298,2 ;

- ziua siderala a Terrei este de 23 h 56m 4,09 s ;

- anul sideral este de 365,2564 zile (365 z/ 06 h/ 09 m/ 09,5 s);

- accelerarea gravitatiei = 9,78 m/s² (la ecuator) si 9,83 m/s² (la poli);

- viteza de satelizare = 7,79 km/s;

- viteza de eliberare (de atractie a Terrei) = 11,19 km/s;

- actiunea de maree, desfasurata de Soare, produce deplasarea mecanica a straturilor ionosferice (marirea zonelor de manifestare) in campul magnetic terestru, in partea de zi a Terrei.

- la nivelul marii, compozitia amestecului gazos al atmosferei este de: 78,08% azot, 20,95% oxigen, 0,93% argon, 0,03% bioxid de carbon; celelalte componente: hidrogenul, heliul, neonul, xenonul, criptonul, metanul detin aproximativ 0,003%;

- greutatea globala a atmosferei reprezinta 5 x 10¹⁵ tone;

- extinderea atmosferei terestre este pana la aproximativ 3-4.000 km de suprafata planetei;

- atmosfera are un rol important in absorbirea celei mai mari parti a radiatiilor X si ultraviolete provenite de la Soare, daunatoare vietii terestre; in ansamblu, invelisul gazos si suprafata terestra absorb circa 55% din radiatia solara; dupa o serie de transformari suferite, o mare parte a acesteia este din nou radiata in spatiul cosmic in zona infrarosie a spectrului; pe de alta parte, radiatia infrarosie a solului terestru este absorbita intr-o masura considerabila de vaporii de apa, bioxidul de carbon si ozon, ceea ce produce un partial „efect de sera”, care sporeste simtitor temperatura medie a suprafetei terestre; restul de circa 45% din energia radiatiei solare care ajunge pe Pamant este insa reflectata in spatiul cosmic; in jurul Pamantului au fost descoperite centuri de radiatii, una interioara si mai multe exterioare, in care predomina protonii si electronii, particule captate de campul magnetic terestru; impartirea in zone sau centuri de radiatii este considerata, adesea, conventionala, intrucat particulele componente umplu, de fapt, intreg spatiul in care actioneaza campul amintit;

- structura interioara a Terrei, dupa unele aprecieri, este formata din 3 straturi principale: cel exterior (scoarta sau crusta), in grosime de numai 30-40 km, alcatuit in principal din granit si bazalt, cel intermediar (magma), bogat in siliciu si magneziu, in grosime de circa 2.900 km si cel interior (nucleul central), cu doua posibile straturi, a caror compozitie difera dupa diferite „probabilitati”, intre structuri solide, lichide si stare de plasma; scoarta/crusta impreuna cu magma formeaza mantaua.

Distanta Terra – Soare:

- minima este 147 milioane km;

- maxima este 152 milioane km;

- medie este 149 milioane km.

_Distanta Terra – Luna:

- minima este 356.000 km;

- maxima este 407.000 km;

- medie este 384.000 km.

- raza ecuatoriala terestra este 6.378,160 km;

- raza polara terestra este 6.356,770 km;

- raza medie terestra este 6.366,746 km.

_Luna:

- masa: 7,35 x 10²⁵g; fata de Terra = 0,0123 ; volumul: 2,2 x 10²⁵cm³= 0,0203 fata de Terra;

- pe Luna, mai mult de 40% din esantioanele de roci = S_iO₂;

- forta de atractie a Lunii este de 6 ori si ceva mai mica decat cea terestra;

- temperaturi pe Luna: noaptea (-160° C), ziua (+130° C);

- viteza de eliberare (a atractiei Lunare) = 2,3 km/s;

- viteza medie pe orbita, a Lunii = 1,02 Km/s;

- densitatea Lunii fata de Terra = 0,60 ;

- revolutia siderala = 27,321 zile;

- revolutia sinodica = 29,53 zile.

Inclinarea axelor de rotatie ale planetelor sistemului solar:

Mercur < 7°; Venus = 2°7¢; Terra = 23°40¢; Marte = 24°; Jupiter = 3°4¢; Saturn = 26°45¢; Uranus = 98°; Neptun = 29°.

Rotatia planetelor cu exterior gazos (rotatia exteriorului) se va face diferentiat, avand in vedere forta centrifuga, sensul de rotatie magnetic, compozitia gazoasa, etc, diferentiere facuta intre straturile ecuatoriale si polare (viteza este mai mare la ecuator).

Rotatia siderala a Soarelui se refera la o rotatie completa in jurul centrului, pana la ajungerea exact in locul inceperii observatiei.

Rotatia sinodica a Soarelui (fata de Terra – ca sistem de referinta) se refera la o rotatie completa, dar pana la ajungerea in dreptul configuratiei Terrei, tinand cont si de miscarea acesteia pe orbita (concomitent cu rotatia solara). Astfel si la Luna vom intalni revolutie sinodica si siderala.

Revolutia sinodica a Lunii si rotatia sinodica a Soarelui dau o „reintalnire” in acelasi „punct”, in aceeasi configuratie a Soarelui si Lunii, la mai putin de 28,4 zile, datorita rotatiei mai rapide a Soarelui. Acest ciclu e resimtit de Terra, periodic (la aproximativ 28 zile).

Cele 3 brate galactice sunt: Orion, Sagetatorul, Perseu.

Lumina nu se propaga in toate directiile spatiului cu aceeasi viteza – (Cesar Lattes – Brazilia); o raza de lumina portocalie, de la lampa cu mercur, a suferit variatii semnificative, indreptata spre cele 4 puncte cardinale.

*

Ultima inversiune a polilor magnetici terestri s-a produs cu 12.400 de ani inaintea erei noastre. Dupa Hospers J., Hramov A. si altii, periodicitatea inversarii polilor ar fi de 500 mii de ani. Din datele cunoscute despre Terra si probele stiintifice avute, s-a constatat o incetinire a rotatiei terestre in ultima perioada de timp, o marire de ~ 3 ori a razei orbitei terestre, o micsorare a extinderii campului terestru si o micsorare a densitatii Terrei. Precesia momentului (geo)magnetic terestru (de 23°40¢) este egala cu unghiul dintre perpendiculara pe planul eclipticii si perpendiculara pe planul ecuatorului (care este axa de rotatie). Astfel, precesia momentului geomagnetic terestru si miscarea sincrona de rotatie a Terrei in jurul axei proprii determina pozitia medie a polilor si zonele aurorale. Dupa repetate inversari, de-a lungul erelor geologice [Silurian - cambrian, acum 400 x 10⁶ ani; Devonian, acum 275 x 10⁶ ani; Carbonifer, acum 225 x 10⁶ ani; Permian, acum 185 x 10⁶ ani; Triasic timpuriu, acum (150 - 170) x 10⁶ ani; Triasic mediu, acum 130 x 10⁶ ani; Cretacic – Jurasic, acum 100 x 10⁶ ani; Paleogen, acum 60 x 10⁶ ani; Neogen, acum 25 x 10⁶ ani; Antropogen, sub 25 x 10⁶ ani], polul nord magnetic nu a coborat niciodata in emisfera sudica a Terrei. Traseul parcurs (linie curba, care tinde sa se inchida) de polul nord de-a lungul erelor geologice se datoreste miscarii scoartei terestre (alunecarii crustei pe straturile adanci vascoase ale pamantului, stiind ca dinspre nucleul solid din centru, spre manta, mai intalnim si nucleul lichid). Miscarea brusca de intoarcere a planetei, de (90° – 12°) = 78°, va fi miscarea pentru realizarea inversarii campului geomagnetic [90° - (180° - 23°40¢):2 » 12°]. Astfel, planeta (corpul ceresc care detine campul magnetic) va intra „in functiune” pe polii de rezerva corespunzatori noilor relatii energetice [in care, ori campurile superioare au fost si ele inversate, ori s-a inversat raportul de vibratie dintre retelele campului (geo)magnetic al planetei si reteaua fundamentala].

*

Universul ar fi format din:

1) campul fundamental (intre 99,9 si 99,99 % din masa Universului);

2) campurile generate ca urmare a evolutiei formelor de existenta, campuri structurale „magnetice”; de asemenea, generate din „contactele” la diferite niveluri, intre formele de existenta; campurile biostructurale (spiritele), insumate la scara Universului [intre 0,00(9) si 0,0(9) % din masa Universului];

3) structurile materiale (~ 4 x 10 ^{– 27} % din masa Universului);

4) structurile de antimaterie (~ 4 x 10 ^{– 27} % din masa Universului);

5) structurile formelor de tranzitie (~ 10 ^{– 27} % din masa Universului);

6) campul caloric sau celelalte combinatii „primitive” structurale (in formare), „fluidul cosmic” (sub)cuantic (~ 10 ^–27 % din masa Universului).

*

Antropologii apreciaza ca primele fiinte antropoide au aparut pe Pamant cu nu mai putin de 2 milioane de ani in urma. Pana de curand se aprecia ca ramasitele cele mai vechi care ar fi putut apartine unor fiinte antropoide au o vechime de aproximativ 550.000 – 450.000 de ani. Pe de alta parte, istoria ne indica cu certitudine existenta inca de acum 12.000 de ani a unor reprezentanti ai lui Homo sapiens foarte asemanatori noua. In vremurile geologice indepartate, la mijlocul tertiarului, Pamantul era locuit de vechi maimute antropoide, a caror dezvoltare a evoluat in doua directii, ajungand dupa cateva zeci de milioane de ani la omul contemporan si la maimutele antropoide pe care le cunoastem astazi.

Evolutia omului poate fi impartita in urmatoarele etape:

Prehominide, maimute care preced omul;

Australopiteci, maimute sudice, precursoare directe ale omului;

Pitecantropi, oameni-maimuta bipezi, cei mai vechi oameni;

Neanderthalieni, primii reprezentanti ai lui Homo sapiens;

Oameni de Cro-Magnon, oameni cugetatori fosili;

Homo sapiens, omul actual, cugetator.

Iradierea cosmica a australopitecului (se spune) a dus la omul de astazi. Radioactivitatea crescuta a dus in Africa la prima specie de hominizi cu mers biped si creier mai dezvoltat decat al maimutei (Homo habilis… cand deja polii erau inversati). O noua schimbare a polilor a dus la Homo erectus, de la care s-a trecut la omul de Neanderthal si, deci, mai apoi la Homo sapiens (acum 40.000 de ani).