Teoria vibratiei circulare interioare a particulei initiale si a orientarii sale spatiale
Daca vibratia prin particula nu ar putea sa faca drumul intors al unei probabile duceri spre un punct exterior, atunci singura varianta ramasa, plauzibila, este cea a devierii tensionarii, dar a respectarii intrutotul a celorlalte reguli impuse. Diagrama acestei posibilitati coincide cu modelul reprezentat de stravechiul simbol chinezesc „T’ai – ch’i T’u”, sau „Diagrama Unitatii Supreme”. Acest simbol ne indica interactiunea dinamica „Yin – Yang”, prin dispunerea simetrica a acestora, simetrie care nu este statica, ci o simetrie de rotatie, care sugereaza miscarea continua si ciclica.
Teoria este in mare masura aceeasi cu T1 si T2, aparand doar unele elemente suplimentare. Yang ar corespunde lui t1-p. in zona mai accentuata energetic, continuand cu t2-p. in zona mai putin accentuata energetic, ca apoi, Yin sa corespunda lui t3-p., adica zonei detensionate (t3-p. fiind de intindere mai mare, ar putea fi impartit in: t3′ - p. si t3” - p.). Legaturile stabile sunt cele de tip „b”, cele de tip „a” sunt putin probabile sau de scurta durata. Sensurile de rotatie, impreuna cu indeplinirea corespunzatoare a raportului tensionare/detensionare, dau (cumulate) regula de legare (de formare a legaturilor).
Tipul „a” sunt legaturi putin probabile, datorita sensului opus al (venirii) tensionarilor, la contact (apoi, valorile de tensionare sau detensionare ce se pot intalni, la contact, sunt indeajuns pentru a realiza respingerea). O eventuala nepotrivire a timpilor de vibratie de „lipire”, la tipul „b”, duce la o usoara impingere a capatului (sfarsitului sau cozii) zonei tensionate de la o particula, de catre capatul puternic tensionat al zonei tensionate de la cealalta particula, intrand in consonanta perfecta. Diferenta de viteza sau defazarea fata de punctul de contact se rezolva identic solutiilor din T2, referitoare la stabilirea indicelui de „coerenta” intraparticular intre proprietatea de transmitere a tensionarii prin masa si masa. Astfel, se tinde spre uniformizarea vibratiei de lant, din toate punctele de vedere.
Lanturile stabile, care sunt constituite din legaturi de tip „b”, vor avea, atat pe o parte, cat si pe cealalta, acelasi sens de vibratie, dar „din 2 in 2” (fiind vorba despre particulele initiale ale lantului). Toate celelalte reguli ale T1 si T2 sunt valabile, adaptate, bineinteles, la transmiterea rotativa a vibratiei prin particulele initiale; de asemenea, „selectia naturala”, a constituirii, in timp, a celor mai rezistente retele, concomitent cu uniformizarea continua a caracteristicilor de retea si de lant.
