Teoria defazarii timpilor de vibratie ai particulei initiale si a orientarii sale spatiale (Teoria vibratiei defazate…)

Teoria 2 preia „totul” de la Teoria 1, numai ca introduce defazarea intre vibratia campului fundamental si structurarile materiale (pe de o parte) si intre vibratia campului fundamental si structurarile antimateriale (pe de alta parte). Defazarea putea proveni din numarul diferit de contactari, din tipul contactarilor, din tipul formatiunilor structurate si modalitatea energetica acceptata, din procesele complexe la care se adera sau se face implicarea, din interactiunile totale desfasurate, etc.

In legaturile stabile realizate, teoretic, ar putea exista conditii pentru accelerarea vibratiei prin particule, intrucat orice particula initiala din lant gaseste un „suport” suplimentar al vibratiei proprii pe particula din contact (aceasta fiind in consonanta). De altfel, fiecare particula initiala pastreaza caracteristica materialului primordial supercondensat de dinainte de „marea dispersare initiala”. Numai ca, structurarile obtinute in Universul actual pot interactiona si pot produce fluctuatii (sau reglari, pe termen scurt, la nivel de retea) ale accelerarii vibratiilor.

Prin structura campului fundamental, celelalte componente universale realizeaza o teribila interdependenta intre toti parametrii cunoscuti de noi din fizica clasica (desi incompleti sau denaturati), cum ar fi: energie, masa, sarcina electrica, relatie gravitationala, rezultante de interactionare, apoi intre campuri, unde sau alte transmiteri energetice, intre evolutia temporala si termodinamica universala (nu cea clasica), etc.

Deci, campul fundamental este „fundamental” existentei, miscarii, interactionarii, transformarilor, evolutiilor universale, prin ciclul evolutiilor si „involutiilor” structurale. Campul fundamental nu este altceva decat un „atotcuprinzator”, un „coordonator”, un „Dumnezeu” ce se manifesta si lucreaza mecanic (in sensul de „inconstient”) al tuturor proceselor inconstiente si constiente. Mai tarziu, datorita evolutiei structurale (pe baze energetice), o entitate dezvoltata, superioara, putea sa respecte intocmai „regulile jocului”, deci, sa respecte legile si principiile universale, sa le combine constient si sa determine transformari in mod constient (…sa creeze). Primul amintit nu iarta absolut nimic, al doilea, prin combinatii constiente si inteligente, poate ierta, poate ajuta.

Revenind la procesele primare universale, constatam ca defazarea vibratiei in structurile de retea (constituirea de retele in functie de faza vibratiei) a constituit criteriul de baza in formarea materiei si antimateriei, distinct de reteaua campului fundamental. Defazarea vibratiei particulelor initiale tine si de relatia dintre materialul constitutiv si manifestarea proprietatii sale de transmitere a tensionarii. Astfel, la contact, in functie de unghiul sub care vin tensionarile, viteza acestora si, implicit, impulsul (si de defazarea configurativa generala a particulelor initiale in punctul si momentul contactului), pot fi realizate diverse variante, in care, dupa anumite rezultante „interioare” (un anumit indice de „coerenta”, ce in diferite situatii poate fi oscilant, „intre” manifestarea proprietatii de transmitere a tensionarii prin masa si masa insasi; acea usoara elasticitate propusa, ce tine de modificarea usoara a formei particulei initiale, dar fara modificarea masei si volumului, deci, acea elasticitate a masei nu este straina de manifestarea acestui indice de „coerenta”, ca si forta sau energia totala a tensionarii), efectele pot fi de genul actionarii mai mult a tensionarii, in miscarea sa intraparticulara, decat a masei (cand, dupa o contactare, tensionarea propriu-zisa primeste mai multe modificari…), apoi de genul actionarii mai mult a masei decat a tensionarii (cand, dupa o contactare, masa, pe ansamblu, primeste mai multe modificari…); prin urmare, vor fi (si) multe alte cazuri, in afara cazurilor standard de contactare: t1-p. – t3-p., t1-p. – t1-p. …

De retinut faptul ca un cod energetic transmis prin reteaua fundamentala poate realiza deplasari ale unor structuri (retele), atunci cand codul energetic al structurii este compatibil (compatibilitatea structurala externa, pe vibratii) cu primul mentionat (de a fi transmis prin reteaua fundamentala) si cu afectari (fronturi energetice) de acelasi tip (ori numai de diminuare, ori numai de sporire a vibratiei fundamentale); se denumeste ca fiind „acelasi cod energetic”, codul cu aceleasi componente, deci cu afectarile, fronturile energetice (de acelasi tip) manifestate la aceleasi intervale de timp.

In principiu, codurile energetice sunt afectari (fronturi energetice) transmise pe timpul manifestarii doar a anumitor vibratii, corespunzatoare unor „jocuri” energetice ale componentelor, la nivelurile nuclear, atomic, molecular, deoarece unele fronturi energetice nu se vor mai dezvolta, realizandu-se deja echilibrari in cadrul sistemului; electronii, prin „jocul” lor, vor dezvolta fronturi energetice „ – ” (cu frecvente mai inalte sau mai joase, dar, contand, pentru interceptarea acestora, si compatibilitatea cu codurile energetice ale receptorilor…), dar si [prin reunirea „scaparilor” acestui „joc”, de pe timpul altor vibratii, manifestandu-se (si) spre exterior] fronturi energetice „+” ale protonilor, neutronilor din nuclee [cu frecvente mai inalte sau mai joase, contand, pentru eventuala interceptare numai a acestora, de asemenea, compatibilitatea cu codurile energetice ale receptorilor; datorita nivelului „ – ” al plafonului energetic fundamental (zonal) din faza de manifestare materiala (nivel „ – ”, chiar si „dupa” ce gravitatia a „operat” in cadrul acestui plafon al relatiilor materiale, plafon cu valori datorate surplusului energetic specific defazarii materiale), fronturile energetice „+” isi vor pierde, relativ, identitatea si valoarea (anumite structurari pot avea mai pronuntat acest tip de „activitate”, zonal, pe timpul unei singure vibratii sau pe ansamblul acestora…), insa, pe ansamblu, valoarea „ascunsa” in/prin plafonul energetic fundamental (zonal) va conta, „operand” in cadrul rezultantei generale energetice a zonei; modul de „operare” va putea fi resimtit, de exemplu, prin comportamentul spectrului vizibil luminos fata de inmagazinarea energetica a zonei (fata de energia cinetica a „zonei”, indiferent ca aceasta e rezultata din actiunea simpla/neinteractionata a formatiunilor biostructurale/structurale sau din actiunea suprapusa a acestora cu cea a particulelor elementare atrase/polarizate: electroni, pozitroni materiali, … sau cu cea a unor ioni simpli…), la aceeasi frecventa „ – ” (care/cand este) interceptata de receptori in faza materiala, putand fi cazuri de valori energetice generale cu o pondere/repetabilitate mai mare sau mai mica a componentei „+”, valori existente si in faza materiala, insa (asa-zis) „acoperite” de catre nivelul „ – ” al plafonului fundamental zonal, valori existente si in faza „planului” astral (proportional, prin manifestari energetice intarzietoare, atat ale proceselor/structurarilor materiale propriu-zise, cat si celulare, iar apoi - biostructurale; aceasta, in afara amintitelor actiuni energetice „neinteractionate/interactionate” - originale - …considerate fiind astfel cele numai ale formatiunilor biostructurale…), insa interceptate, mult mai evident, de clarvazatori (clarvazatorii pot receptiona/decodifica, atat emisiile foarte slabe de fotoni, cat si manifestarile orgonice, pur energetice…), de electronografia spatiala (emisiile spontane, stimulate, bioluminiscenta stimulata/intarziata si emisiile fotonice ale interactiunilor zonei aurice - zona energizata, ionizata, ce, in faza materiala, va avea si moleculele aerului de la contactul cu organismul, molecule care vor avea si ele manifestari intarzietoare in astral - pot fi foarte slabe, motiv pentru care, in unele electronografii spatiale, precum, cu siguranta, in cea clasica, dar si prin alte metode de energizare, se pot pune „la lucru” electroni sau alte particule; astfel, manifestarile electronilor sunt evidentiate cu ajutorul unor substante de conversie electronooptice, etc, …in final, contand tipul si sarcina particulei „in lucru”, pentru interpretarile energiilor existente…), etc, datorita descongestionarii energetice a zonei…]. Vor fi si fronturi „ – ” ale nucleelor atomice. Toate acestea, pe vibratii, se vor desfasura dupa regulile: c.m.m.m.c. si c.m.m.d.c., reguli responsabile de compatibilitatile amintite. Astfel, frecventele specifice (totale) ale unui proces vor fi reprezentate de „codul” prin care se va face „transmisia” , (deci) numai pe anumite vibratii ale retelei fundamentale… Majoritatea receptorilor energetici (si cu structura materiala, si biostructurali) sunt specializati pe/pentru interceptarea fronturilor energetice „ – ” [sub forma „componentelor” de camp energetic din imediata apropiere a structurilor, de asemenea, sub forma componentei (…polaritatilor, „in desfasurare” rotativa spatiala datorata manifestarilor miscarilor de spin aflate in exercitiu) electrice din cadrul undelor electromagnetice (de pana la echilibrarea totala, pe cele trei dimensiuni de retea fundamentala si pe toata intinderea frontului de unda…) sau, mai ales, a comportarii energetice generale („ – ”), atunci cand ne referim numai la comportarea angrenajului fotonului, angrenaj ce manifesta (deci) polaritati (polaritatile se manifesta pana la o anumita distanta specifica echilibrarilor…, ca mai apoi, sa se manifeste doar polaritatea dominanta „ – ”, …aceasta, la randul ei, trecand prin stadii avand conturate… componente „fractionate”, de acelasi tip), iar, in cadrul vibratiilor urmatoare ce vor determina cele (in total) 4 cadrane ale miscarii de spin, aceasta polaritate dominanta ar putea parea un „far” rotativ…; frecventa fronturilor „ – ” sau „+”, nivelul lor energetic isi vor pune „amprenta” asupra nivelului energetic al angrenajului fotonului, nivel energetic al fotonului care va constitui criteriul de baza al receptiei - pentru receptori, „prin media intensitatilor cele mai inalte”, …sau, apoi, numai sub forma manifestarii undei portante a fotonului (cand fotonii au suferit procese „destabilizatoare”, fiind indepartati de pe unda portanta…), unda portanta care, de la o anumita distanta (dupa transformarea componentelor/manifestarilor electrice dominante sau a fronturilor „ – ” neechilibrate ale campurilor energetice…), va avea, deci, o echilibrare totala, pe cele trei dimensiuni de retea fundamentala si pe toata intinderea frontului de unda…; pentru majoritatea receptorilor cu structura materiala, frecventele undelor sunt date de repetabilitatea fronturilor de fotoni], dar nu trebuie neglijata, in consecinta, actiunea fronturilor energetice „+” (fronturi „+” ce au sanse mai putine, decat cele „ – ” echivalente, in/pentru „parcursuri” la mare distanta si pe fondul preponderent de diminuare al plafonului energetic fundamental zonal), fronturi care se vor constitui ca energii „subtile” (energii magnetice), cu un aport foarte mare in interactionari si la inmagazinarea in structuri (chiar si pentru cazurile radiatiilor de inalta frecventa: x, ?, etc.); apoi, va conta foarte mult coerenta/incoerenta (compatibilitatea pe vibratii) tipurilor de energii (cu manifestarile energetice ale receptorilor), pentru stabilirea eficientei sau ineficientei proceselor pozitive/negative (oricum) manifestate, a „frecventelor de interceptare energetica” (pentru structurarile materiale, celulare, receptionarea/emisia va depinde, in primul rand, de relatiile rotative intraatomice ale electronilor si de relatiile/miscarile intranucleare ale nucleonilor…, ca apoi, la/pentru nivele structurale mai mari, aceste relatii, „insumate”, in functie si de tipul receptionarilor/emisiilor urmarite, sa mai poata realiza si alte interconditionari)… Compozitia spectrala a luminii, ce interactioneaza cu o zona cu astfel de manifestari, depinde (dupa cum am mai spus) de energia cinetica (si invers) a „zonei”, intelegandu-se ca este vorba de o rezultanta generala zonala, o „medie” comportamentala a celor doua tipuri de interactionari: „+”, „ – ”, fata de comportarea energetica generala (rezultata din echilibrari) a fotonului [polaritatea „– ” a angrenajului fotonului va iesi in evidenta, datorita deteriorarii/diminuarii identitatii celei „+”, (si) prin valoarea „ – ” a plafonului energetic fundamental zonal, valoare suprapusa peste valoarea fazei (manifestarii) fundamentale (oricare ar fi ea), luata ca „punct” (reper) de plecare; prin manifestarile intarzietoare (repetative), transmise intre magnetonii fundamentali si produse de catre contactele violente dintre tensionari din momentele declansarii manifestarilor A si C (manifestari pe care se modifica semnul afectarilor intrate in magnetonii fundamentali) sau de „intrarile” valorilor (oricare ar fi ele…) diminuate (de pe manifestarile A si C) pe manifestarile B si D (manifestari pe care nu se modifica semnul afectarilor intrate in magnetonii fundamentali), se vor realiza urmatoarele: pe manifestarile A si C, vor alterna actiuni de diminuare, cu actiuni de relativa sporire; pe manifestarile B si D (trecerea catre acestea nu se va face brusc, ci gradat), vor alterna „intrarile” valorilor (oricare ar fi ele…) diminuate (de pe manifestarile A si C, manifestari A, C in cadrul carora se produce o permanenta impingere/”presiune” intre lanturile fundamentale, datorita deplasarii continue a tensionarilor prin particulele initiale de la contact si, totodata, a impingerii acestor tensionari, intre ele), cu actiuni de sporire, pe care le dezvolta manifestarile B si D], cat si (in anumite cazuri…), in mod direct, fata de comportarea energetica a structurarilor receptorilor…

Existenta atmosferei terestre [cu elemente ce intretin dominanta manifestarea fronturilor „ – ” , de diminuare a vibratiei fundamentale, elemente atrase de manifestarea „+” a magnetismului terestru] si a efectului de sera explica posibilitatile de reflexie ale angrenajelor fotonilor, acestia, in acest mod, avand create „cai” de acces suplimentare… Lumina primita de la Soare si vantul solar sunt „formele” energetice de baza (pe langa usoara „emanatie” proprie, ce tine loc de atmosfera…), ce ofera „cai” de acces pentru angrenajele fotonilor, in cazul Lunii.

…Ar mai avea o influenta mare si sincronizarile celor 4 cadrane necesare realizarii miscarilor de spin (ce contribuie la manifestarea compatibilitatii interne si externe), sincronizari intre surse si receptori, intre componentele aceleiasi structuri. La producerea unor modificari ale sincronizarilor (ori prin stagnarea, periodica, in cate un cadran, ori prin trecerea, pornind „prin lateral”, cu 90°, la cadranele specifice unei deplasari opuse), se pot realiza, temporar sau permanent (prin mentinerea modificarii, de asemenea, temporar sau permanent), configuratii (evolutii) alternative (structurale si energetice), eventual si temporale (atunci cand se schimba si raportul fazelor: fundamentala si structurala), configuratii/evolutii obtinute prin modificarea spinului in exercitiu al retelelor primare cu 180°, in mod direct, respectiv transformari ale particulelor „de stanga” in particule „de dreapta” (ce pot duce, de la caz, la caz, la transformari „dextrogir-levogir”, la modificari ale compatibilitatii structurale interne/externe cu micsorarea activitatii receptate electropozitive/„acide” si marirea activitatii receptate electronegative/„bazice” sau mai pot predispune structurile chimice complexe spre anumite transformari/reactii etc…), prin modificarea spinului in exercitiu al retelelor primare [prin preluarea (in/din „rasucire” modificata, a) altui „cadran” fundamental din cele 3 „din lateral” (dupa configuratia „standard” a celor 8 cadrane fundamentale), vecin celui „in rol”, care, la intoarcerea vibratiei prin particule, ar trebui sa dea identitate si sarcina opusa; neexecutandu-se 90° „pe loc”, cum ar fi fost normal, datorita „perturbarii” contactului obisnuit cu reteaua fundamentala, se va „accesa” o identitate si sarcina de acelasi tip, corespunzatoare, concomitent cu realizarea unei deplasari opuse fata de deplasarea anterioara si avand compatibilitatea manifestarii energetice interne „magnetico-electrica” schimbata] si a spinului unor nucleoni, nuclee atomice… (cauza, in unele conjuncturi, a reorientarii unor legaturi chimice…). De asemenea, se mai pot „incaleca”, la/cu 90° (de pe cealalta parte…, in cadrul aceleiasi configuratii), aceleasi lanturi de retea fundamentala… Acolo unde fronturile „ – ” nu sunt dominante (fata de cele „+”), nu se pot propaga angrenajele fotonilor la valorile normale. Valorile energetice ale manifestarilor: (A, B) C, D (radiatiile: termica si neutrinica de fond) fiind statice (fara transmitere pe o directie) si constante, vor reprezenta un reper comportamental pentru structurari si procese; mai mult decat atat, vor completa, la nevoie (pe baza de compatibilitate energetica si de faza), prin valorile lor energetice, unele discontinuitati ale proceselor…, precum transmiterea angrenajelor fotonilor [actionandu-se, ori prin radiatia termica de fond, ori prin manifestarile intarzietoare ale acesteia peste radiatia neutrinica de fond, asupra valorii generale „ – ” a angrenajului sau asupra polaritatilor „ – ” ale acestuia (contand momentul si conjunctura de impact cu frontul energetic al manifestarii fotonului, dar concomitent si cu pastrarea relatiilor de „interdependenta” - de ajutor reciproc - dintre fotoni, atat pe acelasi front de unda, cat si in adancimea transmiterii); manifestarile intarzietoare ale radiatiei termice de fond sunt prinse, adeseori, pentru interactionare, de catre retelele componentelor fotonului, datorita rapiditatii de transmitere a primelor amintite si necontactarii absolut instantanee a retelei fundamentale de catre lanturile retelelor componentelor fotonului…; este posibil, chiar, ca valoarea de 2,84⁰K „interceptata” sa fie cea a manifestarilor intarzietoare ale radiatiei termice de fond (suprapuse radiatiei neutrinice de fond), iar valoarea de 2⁰K sa fie cea a radiatiei neutrinice de fond, neafectata; radiatia termica de fond sau manifestarile intarzietoare ale acesteia peste radiatia neutrinica de fond vor „lucra” la/pentru transmiterea fotonului, pana cand angrenajul acestuia va (putea) pastra un anumit nivel energetic al retelelor sale; o retea structurala, dupa traversarea unui cub de retea fundamentala (la schimbarea unui cadran fundamental cu altul corespunzator), datorita impulsului primit, va ajunge intr-o configuratie (modificata cu 90⁰, apoi cu inca 90⁰ „in/pe loc”), tot la 45⁰, fata de cele 3 lanturi de retea fundamentala (alta pozitie nu poate fi acceptata, datorita interactiunilor ce ar putea avea loc…, acesta fiind singurul „refugiu”), de unde va putea actiona doar o singura data (pentru continuarea traversarii…), si anume, atunci cand va veni numai acea faza de vibratie (prin reteaua structurala, deci) capabila sa interactioneze (contacteze) eficient, …capabila sa „transporte” aceasta retea structurala]. Cand transmiterile energetice de baza (portante) ale undelor inceteaza, apoi, dupa o anumita perioada de timp (cand si relatiile de „interdependenta” – de ajutor reciproc – dintre fotoni, atat de pe acelasi front de unda, cat si in adancimea transmiterii, se vor deteriora), aparand si alte transmiteri energetice in reteaua fundamentala, iar relatiile energetice cu manifestarile: (A,B) C, D fiind nespecifice…, (in aceste conditii) angrenajele fotonilor vor adera la alte procese, de aceasta data, compatibile. Participarile manifestarilor: (A,B) C, D la transportul angrenajelor fotonilor nu vor influenta valoarea energiei cinetice a zonei de retea fundamentala, valoare responsabila de compozitia spectrala a luminii reflectate de zona.

…Pot exista (si) unde portante „+” pentru pozitronii materiali, dar acestea vor fi transmisii sporadice, de foarte scurta durata… La aparitia unui front energetic „ – ”, se produce stagnarea pozitronilor materiali si transformarea lor, la urmatoarea vibratie (la inapoierea vibratiei prin particule…), in electroni.

Afectarile de acelasi tip (venite pe acelasi lant de retea fundamentala, din sens opus) se vor respinge (surplusul energetic mergand mai departe), cele de tip opus se vor atrage, cu efect imediat, insumat in reteaua fundamentala, de a departa structurile de retea generatoare (ale afectarilor), respectiv, de a le apropia. A se diferentia deplasarea datorata interventiilor energetice suplimentare, de „deplasarea existentiala” a structurilor de retea (primare), si apoi de cea a formatiunilor lor de la nivelele structurale superioare, neinteractionate [dupa felul cum sunt orientati spinii, exista doua tipuri de particule: de dreapta (cu rotire spre dreapta) si de stanga (cu rotire spre stanga); particulele sunt „de dreapta”, atunci cand sensul vectorului spinului coincide cu sensul de miscare a particulei, iar „de stanga”, atunci cand cele doua sensuri sunt contrare; la/pentru un anumit nivel energetic („general”) gravitational galactic, se vor stabili orientarile de spin „generale” ale particulelor primare (depinzand de conjunctura energetica spatiala si de faza de vibratie manifestata); in/pe timpul relationarilor dintre particulele primare, in functie de nivelul energetic sustinut de/in aceste relatii, se vor putea transforma, sau nu, caracterele de stanga si de dreapta, unele intr-altele, doar pentru anumite particule, mai slab sustinute de relatie; campurile suplimentare, printre care si cel magnetic terestru, vor putea face acest lucru (interactionand asupra relatiilor, acolo unde acestea exista); daca efectul campurilor gravitational galactic si magnetic terestru ar fi invers, ar trebui ca, in afara/lipsa ultimului, structurarile sa se dezmembreze; polaritatile „+/+/- ”, „ -/-/+”, cate una orientata spre sursa fortei dominante (depinzand de conjunctura energetica spatiala si de faza de vibratie a particulei primare), iar apoi una din celelalte si catre alta forta zonala mai evidenta (dar alternanta spatiala a polaritatilor fiind compatibila cu/pentru pastrarea interactiunii), vor determina spinul, apoi caracterul de stanga/dreapta al particulei (particulelor) primare; planurile rotative de spin ofera inspre sursa gravitationala, (mai mult) o polaritate „+/ - ”; astfel, aceasta va fi prima prioritate de interactionare, gravitationala (ce va da si directia de miscare a particulei/particulelor, dupa regula de interactionare a afectarilor/fronturilor energetice), ca apoi sa se produca a doua prioritate de interactionare (a celorlalte componente de „polaritati”); vor fi: e ^–1, u^+2/3, d ^-1/3, atat „de stanga”, cat si „de dreapta”, pentru fiecare din cei 2 „spini” ai lor], care este o deplasare determinata de o regula constanta. Pentru respingerea/atragerea generala a unei particule (corpuscul), apoi pentru determinarea spinului, va trebui un anumit nivel energetic si compatibilitate, pentru schimbarea caracterului stanga/dreapta, un alt nivel energetic (si compatibilitate), pentru dislocare structurala, un alt nivel energetic (si compatibilitate), pentru portarea fotonilor, un domeniu energetic determinat de conjuncturile rotative ale polaritatilor celor doua componente si de puterea energetica necesara respingerii intregii relatii, la/pentru compatibilitatea necesara intervenind permanent radiatia termica de fond sau undele intarzietoare ale acesteia peste radiatia neutrinica de fond, cat timp nivelul energetic necesar al fotonilor se pastreaza. Fronturile „+”, in functie de nivelul lor energetic, le pot stagna fotonilor relatia, le pot porta relatia (foarte rar, numai la valori foarte mari si numai in conjunctura cand polaritatea „+” poate fi prinsa neechilibrata) si le pot rupe relatia. In concluzie, rezultanta energetica va da verdictul miscarii, interactionarii, transformarii, etc, bineinteles, la/pentru compatibilitate de interactionare si unde (spatial) un front energetic realizeaza impactul cu o polaritate (si cu ce nivel energetic) sau cu echilibrarea generala (si cu ce nivel energetic), pentru a reusi deplasarea structurala [adica frontul energetic operator (obtinut din respingerea/„ricoseul” fronturilor interactionate) sa penetreze pana la reteaua primara, generatoare de polaritati], echilibrarea ulterioara contand mai putin (din acest punct de vedere). Electromagnetismul si forta tare nucleara nu tin cont de orientarea particulelor, dar in cazul fortei slabe orientarea lor prezinta o importanta deosebita (numai particulele orientate spre dreapta si antiparticulele orientate spre stanga poseda sarcina slaba; particulele orientate spre stanga si antiparticulele orientate spre dreapta sunt neutre din punct de vedere al fortei slabe si nu participa la interactii slabe). O particula care are masa de repaus diferita de zero poate sa-si schimbe orientarea, pe cand particulei cu masa de repaus zero ii este interzisa o astfel de comportare. Din cauza ca sarcinile slabe ale electronilor „de dreapta” si „de stanga” sunt diferite, sarcina slaba nu poate sa se conserve! Aceasta se numeste „violarea paritatii”.

O remarca, la afectarile de acelasi fel ce vin din sens opus pe acelasi lant de retea. Daca sunt sporiri ale plafonului normal de vibratie fundamental(a), tendinta lor este de a se echilibra inspre exterior, deplasandu-se cu tot cu sursa; daca sunt diminuari ale plafonului normal, tendinta este tot de a se echilibra inspre exterior, deplasandu-se cu tot cu sursa, dar aceasta, datorita faptului ca exteriorul are plafonul energetic mai ridicat si intervine in „groapa” de potential energetic din toate partile, dar, in special, unde este cerinta „dubla”, adica intre structurile generatoare [mai precis, folosindu-se (ca directie de inaintare) perpendicularele pe distanta dintre cele doua surse], deci, in zona dintre cele doua surse (venirea pe acelasi lant de retea a afectarilor este simbolica, remarca anterioara, ati observat, fiind valabila la sursele ce se manifesta in/prin retele, ca fiind tot retele). Transmisiile energetice (veti vedea in continuare) se manifesta valoric alternativ prin retea, de la un magneton fundamental la altul, insa tipurile de afectari vor avea aceleasi cazuri de intalnire, ca cele expuse „simbolic”. Deci, plafonul normal fundamental va juca rolul, in cazul anterior prezentat, de sursa cu afectari sporite, insa, numai la nivelul energetic de ansamblu, deoarece „o sursa cu afectari de diminuare” fiind, de fapt, tot o exprimare simbolica, deoarece codul de emisie respectiv are transmiteri alternative (numai nivelul general, de ansamblu, al fronturilor energetice este corespunzator afectarilor de diminuare a plafonului de vibratie normal fundamental).