„caramizi” primordiale ale materiei si antimateriei

Retelele ce nu s-au putut integra marii structurari de retea a campului fundamental, din motive structurale si energetice (cum ar fi, de exemplu, defazarea timpilor de vibratie), s-au „organizat” pe anumite criterii comportamentale, sau, mai bine zis, au reactionat unele fata de celelalte, criteriile de comportament amintite separandu-le. Considerand la intersectia lanturilor fundamentale (la magnetonul fundamental) 8 cadrane ce pornesc din originea intersectiei, adica, luand cate un lant de retea de pe fiecare dimensiune (unul pe verticala, unul pe orizontala, unul pe a treia dimensiune, „inainte-inapoi”), din origine, se vor forma cate 4 „compartimente” (cadrane), atunci cand consideram ceea ce este in stanga si in dreapta planului vertical ce cuprinde verticala si a treia dimensiune, „inainte-inapoi”; se vor forma cate 4 cadrane, atunci cand consideram ceea ce este inaintea si inapoia planului vertical ce contine verticala si orizontala; apoi, se vor forma cate 4 cadrane, atunci cand consideram ceea ce este deasupra si dedesubtul planului ce contine orizontala si a treia dimensiune, „inainte-inapoi”. Deci, oricum le-am considera, sunt 8 cadrane. Le putem numerota incepand cu cele 4 cadrane de sus, din dreapta si din aproape catre departe, continuand circular, in sens invers acelor de ceasornic:

sus: jos:

3 2 7 6

4 1 8 5.

?i reteaua campului fundamental si cele ale structurilor au acelasi tip de numerotare, dar va conta sensul de ducere a vibratiei prin lanturi. Astfel, pentru standardizare, vom considera sensul de ducere (transmitere) a vibratiei prin lanturi, ca fiind cele din cadranul 1. Adica, pe orizontala, vibratia se duce spre dreapta, pe verticala, se duce in sus, iar pe a treia dimensiune, vine spre „noi”. Daca vom considera, cum, de altfel, si sunt cadranele fundamentale – stabile, vom incerca sa aducem, apoi, pe rand, fiecare cadran specific structurarilor prin fiecare cadran fundamental si vom obtine toate posibilitatile de interactiune universale, la acest cel mai mic nivel de structurare de retea, dar, aceasta, dupa ce fiecare dintre aceste „infatisari” ale retelelor structurale, fata de cele fundamentale, se va „roti” in asa fel incat fiecare lant structural sa treaca pe la fiecare lant fundamental (in total, 3 rotiri ale fiecarei infatisari structurale; o infatisare structurala este, de exemplu, cadranul 3 structural in cadranul 1 fundamental; alta infatisare structurala poate fi, de exemplu, cadranul 4 structural in cadranul 1 fundamental). Deci, cadranele structurale isi modifica pozitia spatiala dupa cele fundamentale.

Combinatiile posibile sunt urmatoarele:

Reteaua fundamentala	Reteaua structurala
Cadranul 1	Cadranul 1
	2 3 4 5 6 7 8
Cadranul 2	Cadranul 1
	2 3 4 5 6 7 8
Cadranul 3	Cadranul 1
	2 3 4 5 6 7 8
Cadranul 4	Cadranul 1
	2 3 4 5 6 7 8
Cadranul 5	Cadranul 1
	2 3 4 5 6 7 8
Cadranul 6	Cadranul 1
	2 3 4 5 6 7 8
Cadranul 7	Cadranul 1
	2 3 4 5 6 7 8
Cadranul 8	Cadranul 1
	2 3 4 5 6 7 8

Maximul de variante ar fi 8 x 8 = 64.

La intoarcerea vibratiei prin particulele initiale, se vor intalni aceleasi cazuri, dar nu in aceleasi cadrane ale retelei fundamentale, ci in opusele lor.

Reamintesc ca un fapt indispensabil explicarii fenomenelor energetice universale este afectarea in doua moduri opuse a vibratiei normale a campului fundamental. Fara acest „fapt” (proces), tot ce am prezentat pana acum si ceea ce va urma nu ar avea sens si functionalitate; neluarea in consideratie a acestui proces duce la „stagnarea” tuturor teoriilor fizicii subcuantice. Astfel, atunci cand retelele structurale (ce isi gasesc tot timpul cea mai comoda pozitie, sub unghiuri de ? 45° ale lanturilor componente de retea fata de toate cele 3 lanturi fundamentale, concomitent) vor afecta lanturile fundamentale de retea sub unul din rapoartele: 3/0, 2/1, 1/2, 0/3, in ceea ce priveste, de exemplu, sporirile plafonului normal de vibratie fundamental(a), fata de reducerile (scaderile, „amortirile” sau diminuarile) aceluiasi plafon, afectarile vor avea urmatoarea comportare prin reteaua fundamentala:

- un singur lant structural ce se afla sub 45° (nu in plan, ci spatial, fata de cele 3 dimensiuni de retea), la contact (insa) cu un singur lant fundamental, poate sa aiba sensul comun sau opus al vibratiei, realizand sporiri, respectiv scaderi ale vibratiei din lantul fundamental (ca, de altfel, si ale lantului structural, dar care ne intereseaza mai putin, acum);

- lantul fundamental are in ambele directii ale sale intersectii tridimensionale fundamentale (magnetoni fundamentali), in care se produce (in afara cazului transmiterilor superluminice prin t2-p., proces prezentat in capitolul anterior) o „filtrare” a afectarii primite (suplimentar, fata de vibratia uniforma, constanta a retelei fundamentale neinteractionata), rezultand opusul acesteia, dincolo de cele 3 contacte (a cate 2 lanturi, pe rand) specifice magnetonului fundamental (deci, dincolo de magnetonul fundamental); acest fapt se datoreaza proprietatii materialului constitutiv al particulelor initiale de a echilibra aproape instantaneu (foarte rapid) afectarile primite in cele 3 contacte a cate doua lanturi fundamentale (a cate doua lanturi fundamentale, luate pe rand, la considerarea contactelor), dar, echilibrare din punctul de vedere al iesirii afectarilor rezultante din magnetonul fundamental, ca valoare (ca modul) energetic(a) si ca moment temporal, insa ciocnirile tensionarilor fundamentale (care, in mod normal, neincarcate cu afectari suplimentare, dau nastere la radiatiile: termica si neutrinica de fond), incarcate cu afectari ce sporesc sau diminueaza vibratia normala fundamentala, vor da dincolo de contactele lor (in exteriorul magnetonului fundamental, deci, dupa trecerea de acesta) efecte contrare suplimentarilor de afectare, adica o sporire de vibratie intrata in magnetonul fundamental, ajutand la o ciocnire si mai brutala, va suplimenta cu o anumita diminuare (energetica) radiatia termica de fond, ce iese din magnetonul fundamental [ce se exprima electromagnetic; de altfel, diminuarile pe 3 dimensiuni fundamentale, transmise simultan (crearea de fronturi energetice de diminuare, …in/pentru cazul transmisiilor energetice obisnuite) in cadrul undelor portante (pe intreaga intindere a fronturilor de unda), determina energii electromagnetice; componenta electrica a undei electromagnetice, ce se manifesta (in momentul contactarilor retelei fundamentale, de catre retelele structurale) pe 2 dimensiuni fundamentale, in cazul retelei de substanta („electronul” angrenajului), sau pe o dimensiune fundamentala, in cazul retelei de antisubstanta (quarkul u +2/3), este specifica angrenajului fotonului (datorita exercitarii polaritatilor acestuia)], iar o diminuare de vibratie intrata in magnetonul fundamental, determinand o ciocnire mai putin brutala decat cea a nivelului normal de vibratie fundamental(a), va suplimenta cu o anumita sporire (energetica) radiatia termica de fond, ce iese din magnetonul fundamental; cu alte cuvinte, magnetonii fundamentali sunt niste transformatori energetici;

- procesul expus anterior se (poate) produce alternativ, cand la un lant, cand la altul din retea, in mod probabilist (desi, nu se exclude cazul ideal, al efectuarii procesului de catre toate lanturile structurale de retea in acelasi timp, aceasta depinzand de eficacitatea indreptarii lanturilor de retea structurala, tinand cont ca mai pot interveni si alti factori perturbatori);

- se va regla permanent nivelul energetic al retelei structurale aflata in activitate, nivel energetic ce provine, atat din manifestarea de spin, cat si din indreptarea permanenta a lanturilor de retea;

- interactionarea afectarilor care vin pe acelasi lant de retea, din directii opuse (ce a mai fost prezentata), dupa regula respingerii celor de acelasi tip (a cantitatilor echivalente, surplusul continuandu-si drumul) si a echilibrarii celor de tip opus (a cantitatilor echivalente,surplusul continuandu-si drumul);

- in cadrul magnetonului fundamental, daca, pe una sau mai multe din cele 6 portiuni de lant, vin afectari, chiar cu „semne” diferite (putem nota sporirile cu „+”, iar diminuarile cu „–”), regula de operare, pentru energia ce va rezulta in exteriorul magnetonului fundamental (pe timpul manifestarilor A si C ale radiatiei termice de fond) dupa transformare, este conform urmatorului exemplu: pe o portiune de lant vine o afectare „+” maxima (afectare directa a lantului fundamental, de catre unul structural, afectare care, atunci cand ar actiona singura, la iesirea dintr-un magneton fundamental imediat invecinat, ar putea fi schimbata din „+1” in 6 afectari rezulta(n)te de „–1/6”), adica „+1” (afectarea maxima sau directa dintre lanturi = 1, echivaland, deci, cu unitatea de afectare), pe a doua portiune de lant vine „–1/6”, pe a treia portiune de lant vine „+1/6”, pe a patra portiune de lant vine „+1/36”, pe a cincea portiune de lant vine „–1/36”, iar a sasea este neafectata, adica „0”; in concluzie, avem suma afectarilor = +1 –1/6 +1/6 +1/36 –1/36 +0 = +1, ceea ce arata ca transformarea acestei valori totale (de intrare) in exteriorul magnetonului fundamental, in mod egal pe cele 6 portiuni de lant ce pornesc din intersectia magnetonului fundamental, va echivala cu manifestarea a 6 portii de „–1/6”, indiferent ce valoare au avut portiunile (cele 6) de lant mai inainte, atunci cand au lasat sa intre in magnetonul fundamental discutat valorile diferite prezentate; valoarea energiei totale de intrare este +1, ce provine din insumarea celor 6 energii de intrare (+1; –1/6; +1/6; +1/36; –1/36; 0); valoarea totala a energiei de iesire din magnetonul fundamental este –1, ce reuneste energiile de iesire (–1/6; –1/6; –1/6; –1/6; –1/6; –1/6);

- mai exista si cazul suprapunerii unei afectari maxime ±1 (afectare directa a lantului fundamental, de catre unul structural) peste o valoare energetica (fractionata) reiesita dintr-un magneton fundamental sau din ambii magnetoni fundamentali de pe lantul fundamental (in discutie); in acest caz, echivalentele energetice de acelasi tip (ce vin din directii opuse) se resping, surplusul mergand mai departe, apoi, se realizeaza echilibrarea echivalentelor energetice de tip opus (ce vin din directii opuse), surplusul mergand mai departe, insa daca au acelasi sens si exista durata de timp si spatiu intre ele, acestea vor constitui elemente separate de cod (energetic);

- o alta parte din afectari este posibil sa se suprapuna temporal si comportamental peste radiatia neutrinica de fond [descrisa in capitolul anterior, ca fiind emisa in momentul contactarii partilor detensionate de catre partile tensionate ale particulelor initiale din contactul magnetonului fundamental (de pe cele 3 lanturi fundamentale, concomitent); acest proces se produce de 2 ori la o ducere a vibratiei (tensionarii) prin particule; o data (manifestarea B), dupa manifestarea A, cand partile tensionate de la 2 particule (din lanturi diferite) pornesc de la capetele particulelor, iar contactul tensionarilor este destul de violent si creeaza o repulsie reciproca, ceea ce va aduce (in toate cazurile) tensionarea urmatoarei particule din lant pe partea detensionata a particulei contactate (moment ce marcheaza, deci, manifestarea B a radiatiei neutrinice de fond), insa, cum aceasta tensionare a particulei imediat urmatoare din lant a fost „deplasata” (prin pulsatia lantului) in sens invers sensului vibratiei proprii, la continuarea vibratiei (deplasarii tensionarii) se va marca momentul t2-p., dar nu numai simbolic, ci prin comportament energetic specific, deoarece, nici contactul tensionarilor, nici cel dintre tensionari si detensionari (ce s-a facut, de fapt, din deplasarea lanturilor catre pozitia „particule printre particule”) nu mai sunt, datorita micsorarii suprafetei exterioare cu tensionare din zona ecuatoriala si, implicit, a crearii unei libertati comportamentale de lant de retea; alta remarca, repulsia reciproca amintita (a tensionarilor) este limitata de activitatea in/din cadrul lanturilor a urmatoarelor tensionari; t2-p. este cu toate cele 6 particule din (cele) 3 lanturi fundamentale (2 cate 2) aflate intrepatrunse prin spatiul dintre ele (acesta fiind si momentul scaparii energiilor de afectare superluminice neutrinice ale corpurilor ceresti ce au nuclee de antimaterie si din anumite forme de tranzitie spre domeniul de antimaterie); lanturile de retea, prin rezultantele lor de interactionare energetica se imping unul pe altul la intersectii, acestea tinzand spre intersectiile de lant tip „particule printre particule” (specifice t2-p. al magnetonului fundamental); la t1-p. si t3-p. de vibratie, se incearca o respingere spre exteriorul „magnetonului fundamental specific t2-p.”, dar, pana la interventia unor eventuale energii suplimentare, cu nivel (mult) mai mare energetic, se va realiza, totusi, contactarea lanturilor, tinand cont si de actiunea concomitenta de indreptare a lanturilor de retea; a doua oara cand se manifesta radiatia neutrinica de fond (cum, a doua oara, se manifesta si radiatia termica de fond, ce se exprima electromagnetic, si anume, prin contactul tensionarilor de pe cele trei dimensiuni ale retelei fundamentale), la o singura ducere a vibratiei (tensionarii) prin particule, este „momentul” urmator reintalnirii tensionarilor de dupa „marcarea” t2-p., (reintalnirea tensionarilor este, de asemenea, destul de violenta, repetandu-se acea repulsie reciproca…), insa, care va inversa, de aceasta data, „raportul” (configuratia) tensionare/detensionare dintre particulele initiale de la contact, astfel incat repulsia reciproca (produsa anterior) va aduce (in toate cazurile) partea tensionata a particulei contactate pe detensionarea urmatoarei particule din lant (manifestarea D); la capetele particulelor se vor reintalni tensionarile si procesul va fi reluat in sens invers; repulsia tensionarilor este limitata de/prin actiunea urmatoarelor tensionari din lanturi…];

- manifestarile B si D vor da acelasi semn al afectarilor si dincolo de magnetonul fundamental;

- in cadrul unei retele structurale, contactarile totale, la/pe un timp de vibratie, se vor „insuma” tot dupa regulile prezentate putin mai inainte; pe langa acest fapt, la urmatoarea vibratie, apar, din nou, aceleasi fluctuatii energetice intraretea (atat pentru retelele structurale, cat si pentru reteaua fundamentala); la o alta vibratie, acelasi lucru; apoi, nemaipunand la socoteala deplasarile sistemelor cosmice superioare prin reteaua fundamentala, ci numai deplasarea datorata miscarii de spin in exercitiu (rotatia proprie structurala), vom observa ca afectarile structurale nu se produc in acelasi loc fix, ci in deplasare prin reteaua fundamentala; astfel, afectarile de la o retea structurala, cu cele de la alta retea structurala (sau cu cele ale unui proces energetic in desfasurare, in zona), trebuie sa respecte niste reguli, niste distante corespunzatoare, in cele din urma, niste principii sau legi (atat timp cat nu sunt perturbate); zonele respective de interactionare directa se pot numi campuri energetice; in afara interactionarilor directe, vom avea informatii, transmiteri energetice care pot avea caractere de unda, si, in acest caz, pot fi accesate de corpusculi avand cod energetic compatibil; in concluzie, la o distanta mare intre retele, se poate stabili o relatie energetica stabila, un echilibru energetic;

- dar, sa urmarim, din punct de vedere zonal, cum se manifesta afectarile unei retele structurale; pentru aceasta, afectarea directa a unui lant fundamental de catre unul structural, deci, o afectare maxima, o vom nota cu ±1; ceea ce trece de magnetonul fundamental, nu se va nota cu 6 de ±1/6, 36 de ±1/36, sau …cum se va raspandi procesul mai departe, adica… 216 de ±1/216, etc, ci cu valoarea totala: +1, -1, +1, -1 s.a.m.d.; daca vom considera nu toate afectarile create de lanturile structurale, ci numai raportul de 2/1 al afectarilor create retelei fundamentale (de exemplu) de catre reteaua structurala de antisubstanta (+2/-1), dupa fiecare „val” (strat) de magnetoni fundamentali intalniti in cale de catre afectari si, apoi, la fiecare timp de vibratie nou (la/pentru care se va „incepe” cu un nou raport +2/-1), vom avea raspandirea afectarilor in zona din jurul interactionarilor (…si in miscare), „procentual”, probabilist orientativ si neexistand alte afectari straine care sa bruieze procesul, astfel:

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

-1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

-1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

-1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

-1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

-1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

+2 +3 +5 +6 +8 . . . . . . . . .

-1 -3 -4 -6 -7 . . . . . . . . .

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

-1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

-1 +1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

+1 -1 +1 -1 +1 -1 +1

-1 +1 -1 +1 -1 +1 -1

+1 -1 +1 -1 +1 -1

+1 -1 +1 -1 +1 -1

-1 +1 -1 +1 -1 +1

+9 +11+12 +14 . . . . .

-9 -10 -12 -13 . . . . .

+1 -1 +1 -1 +1

+1 -1 +1 -1 +1

-1 +1 -1 +1 -1

+1 -1 +1 -1

+1 -1 +1 -1

-1 +1 -1 +1

+1 -1 +1

+1 -1 +1

-1 +1 -1

+1 -1

+1 -1

-1 +1

+1

+1

-1

+15 +17+18 +20+21

-15 -16 -18 -19 -21 s.a.m.d.;

urmarind graficul, se observa pastrarea identitatii afectarilor originare; graficul se refera la manifestarile A si C (radiatia termica de fond), prezentate in lucrare (propagarea va fi precum a unei unde stationare); manifestarile B si D (radiatia neutrinica de fond) nu au nevoie de grafic, ele pastrand semnul afectarilor, permanent (propagarea va fi precum a unei unde progresive); toate aceste manifestari vor avea efect similar intr-o suprafata de unda (energetica, electromagnetica, …); receptorii energetici (tehnologici sau biologici), structurarile, in general, vor „realiza” receptia, respectiv interactiunile (conform proceselor fizicii clasice), bineinteles, pe/prin parcursul multor vibratii…

- fiecare retea structurala va reactiona fata de configuratia vibratorie a retelei fundamentale, dupa conjuncturile (deja prezentate) de „opunere” a cadranelor structurale fata de cele fundamentale, insa trebuie precizat faptul ca se va schimba regulat (…in afara cazului unor interactionari energetice „modificatoare”, …posibil, la fiecare vibratie) pozitia cadranului structural, adica, se va transforma in alte cadrane, dar tot in cadrane specifice, ori (numai) de substanta, ori (numai) de antisubstanta; astfel, spre exemplificare, luand numai cadranul 1 fundamental, prin care vom trece cele 8 cadrane structurale, dar fiecare cadran structural avand 3 posibilitati diferite, prin schimbarea pozitiei celor 3 lanturi structurale fata de cele 3 lanturi fundamentale [lanturile a, b, c – fundamentale, cu d, e, f – structurale, vor da combinatiile: (ad, be, cf), (ae, bf, cd), (af, bd, ce)], vom intalni o grupare de 24 de cazuri, in care alterneaza interactiunile ce vor da afectari luminice (electromagnetice…) –3/0, cu afectari de „substanta” –2/+1, cu afectari de „antisubstanta” –1/+2 si cu afectari antiluminice (antielectromagnetice…) 0/+3, intre ele;

- la nivelul de organizare specific materiei si antimateriei, manifestarea –3/0 este specifica activitatii deja echilibrate energetic a fotonului (…la o anumita distanta de acesta) si undelor portante electromagnetice (fronturi energetice „ – ” echilibrate tridimensional si pe toata intinderea frontului de unda); apoi, manifestarea –2/+1 [produsa, in primul rand, la contactarea retelei fundamentale de catre reteaua structurala…, ca apoi, polaritatile de afectare create sa se propage, similar si corespunzator, spre cele 3 dimensiuni spatiale, prin aceeasi retea fundamentala…, folosindu-se, pe timpul fiecarei vibratii, si alternanta spatiala a cate unuia din cele 4 cadrane fundamentale („manifestate”) necesare conturarii miscarii de spin], cu defazare de materie, este specifica fenomenelor electrice (la care nu s-a realizat echilibrarea energetica tridimensionala si pe toata intinderea frontului de unda;), bazelor (unde se evidentiaza activitatea surplusului de electroni…); manifestarea –1/+2 [produsa, in primul rand, la contactarea retelei fundamentale de catre reteaua structurala…, ca apoi, polaritatile de afectare create sa se propage, similar si corespunzator, spre cele 3 dimensiuni spatiale, prin aceeasi retea fundamentala…, folosindu-se, pe timpul fiecarei vibratii, si alternanta spatiala a cate unuia din cele 4 cadrane fundamentale („manifestate”) necesare conturarii miscarii de spin], cu defazare caracteristica materiei, este specifica fenomenelor magnetice (la care nu s-a realizat echilibrarea energetica tridimensionala si pe toata intinderea frontului de unda), acizilor (unde se evidentiaza activitatea generala a nucleelor atomice si deficitul de electroni…); manifestarea –2/+1, cu defazare de antimaterie, este specifica fenomenelor antimagnetice; manifestarea –1/+2, cu defazare de antimaterie, este specifica fenomenelor antielectrice; manifestarea antiluminica 0/+3 este specifica manifestarilor antielectromagnetice; gravitatia este un efect de interactiune dominat de manifestarile antiluminice antimateriale (cu obtinere de coduri energetice antiluminice prin combinarea codurilor energetice antimateriale) sau activat prin manifestari antiluminice propriu-zise (posibile, mai mult teoretic sau putand fi produse de retelele de camp structural ale corpurilor cosmice cu nucleu de antimaterie…), la intalnirea (si) cu celelalte manifestari ce sporesc nivelul general al retelei fundamentale, toate acestea avand ca urmare „atragerea” spre echilibrare a afectarilor materiale si electromagnetice si, in consecinta, deplasarea retelelor structurale generatoare de afectari materiale [timpii de vibratie fundamentali sporiti, ce vin dinspre sursele antiluminice sau antimateriale, au durata mai mica la contactul cu retelele structurale materiale, datorita vitezei mai mari intraparticulare; vibratiile retelelor materiale, cu durata mai mare de manifestare, vor „evada” spre contactari mai scurte, iar, in acelasi timp, retelele structurale (tot prin manifestarea vibratiilor) vor fi „presate” din partea opusa, de actiunea de opozitie si, totodata, de impingere a afectarilor materiale ce sunt in drum spre echilibrare prin zona retelelor structurale amintite; astfel s-ar putea defini gravitatia activa, spre deosebire de gravitatia de echilibru, in care stagneaza raportul energetic dintre afectari, ca in cazurile sistemelor cosmice sau atomice]; graficul pastrarii identitatii afectarilor originare nu poate sa arate cum propagarea procesului se face si pe lanturi (prin intermediul magnetonilor fundamentali), insa, asa stand lucrurile, va fi de baza raportul general al afectarilor, ce inclina spre manifestarile originare; pentru cazul relatiilor de echilibru, o apropiere mai mare decat normal de o sursa de atractie ar crea respingeri (ale afectarilor sau ale fronturilor energetice de acelasi tip, in interactiune) mai violente (decat atractiile exercitate de afectarile sau fronturile energetice de tip opus, in interactiune), cu rasfrangere asupra structurarii, indepartand-o (de fapt, pana la o relatie de echilibru), iar, la o distanta mai mare de sursa de atractie, afectarile sau fronturile energetice de tip opus vor realiza o atractie mai mare decat respingerile, ceea ce va deplasa spre sursa de atractie structurarile, dar pana la o relatie energetica de echilibru, iar daca aceasta nu se stabilizeaza, vom avea de-a face cu atractia gravitationala activa; pentru manifestarea gravitatiei de echilibru, pot exista, la un moment dat, numai fronturi energetice „+” din partea sursei, care vor interactiona cu cele „ – ” ale structurarilor, dar, la o (eventuala) apropiere mai mare de sursa, pe langa marirea valorilor energetice ale fronturilor „+” (ale sursei), care vor „echilibra” mai usor fronturile „ – ” ale structurarilor, isi vor face aparitia si unele fronturi energetice „+” ale structurarilor, capabile de a realiza respingeri…; „jocul” energetic prezentat se datoreaza si sincronizarilor alternantelor celor 4 cadrane fundamentale („manifestate”) necesare conturarii miscarii de spin;

- mai departe, daca vom lua toate cazurile de combinare a cadranelor structurale cu cele fundamentale, iar apoi am considera si cele 3 variante specifice fiecarei combinatii, vom avea 192 de manifestari, care, de altfel, sunt doar 4 tipuri, dar orientarile spatiale (le) dau 192 de ipostaze; daca vom considera si „incalecarea”, de o parte si de alta a lanturilor fundamentale, de catre lanturile structurale, ce astfel creeaza sensuri opuse de miscare, vom avea 192 x 2 = 384 ipostaze;

- daca vom lua cadranul 1 structural (ce are toate 3 tensionarile ducandu-se impotriva sensurilor vibratorii ale lanturilor fundamentale din cadranul 1 fundamental) si il vom trece prin cele 8 cadrane fundamentale (la care cele 3 posibilitati specifice ale retelei structurale, in fiecare din cadranele fundamentale, in acest caz, sunt identice), vom obtine in cadranele 1 si 8 fundamentale un rezultat energetic corespunzator afectarii de antisubstanta, in cadranele 2, 4, 5, 7, corespunzator afectarii de substanta si in cadranele 3 si 6, rezultat energetic corespunzator afectarii luminice (…electromagnetice); ati observat, in aceste cazuri, lipsa rezultatului energetic corespunzator afectarii antiluminice, dar nu inseamna ca celelalte cazuri nu vor prezenta acest rezultat, ci dimpotriva, exista o impartire simetrica (pe ansamblu) a tuturor tipurilor de rezultate [… de doua ori cate 3 bete de chibrit, bete lipite la mijloc cu un adeziv, pot reprezenta cele doua modalitati de vibratie, cea a retelei fundamentale si cea a retelei structurale, considerand capetele arse sau cu gamalie, sensurile de vibratie; puteti exersa eficient, numai ca trebuie sa acordati atentie realizarii unghiurilor de 45° fata de toate cele 3 lanturi fundamentale (contactul sa fie pe cate un singur lant fundamental), iar „incalecarea” celor 3 lanturi fundamentale de catre cele structurale trebuie sa fie pe aceeasi parte; noua configuratie vibratorie a retelei structurale se poate considera, dupa intoarcerea spatiala, ca fiind in „acelasi” cadran fundamental (alt cadran structural, in „acelasi” cadran fundamental), sau vechea configuratie vibratorie a retelei structurale poate fi considerata intr-un alt cadran fundamental (vechiul cadran structural, in alt cadran fundamental)].

Reteaua structurala, interactionata de cea fundamentala, se va rasuci in spatiu dupa rezultantele contactelor si se vor obtine cate 4 cadrane identice privind comportarea fata de reteaua fundamentala, in cazul retelelor de antisubstanta si substanta, si cate un singur cadran (datorita inexistentei unei alte posibilitati decat cea de respingere intre 3 cu 3 lanturi cu vibratii opuse ale retelei fundamentale, respectiv ale retelelor structurale) pentru retelele „fotonului virtual” sau „antifotonului virtual” („foton virtual” defazat fata de vibratia fundamentala si manifestandu-si rotatii inversate cu 180°; aceste particule „virtuale” sunt alcatuite dintr-o singura retea structurala); la antisubstanta si substanta, se realizeaza 4 cadrane cu acelasi specific de afectare, deoarece lanturile structurale ce incaleca lanturile fundamentale pe aceeasi parte dau si o asa-zisa rotire, concomitent cu „rasturnarea” cu 90° specifica interactionarilor cu raport 2/1 intre felurile afectarilor; la fotonul „clasic”, aceeasi rotire se manifesta, insa, multiplicat, datorita „simbiozei” retelei de substanta cu reteaua de antisubstanta, adica datorita cuplului „ e^-1, u^+2/3 ”; cum in evolutia Universului a mai aparut si posibilitatea de a se transmite coduri energetice, aceasta, ca un proces rezultant al unor interactiuni insumate, mai puternice, anumiti timpi de vibratie afectati pot fi accesati (selectiv) de o grupare de retele avand compatibilitatea codurilor energetice, atat intre ele, cat si fata de afectarile (necesare procesului) din reteaua fundamentala; este si cazul angrenajului fotonului (la care se adauga contributia radiatiei termice de fond…). Pentru a nu va incurca prea mult, deoarece aceste procese, destul de complicate, nu-si gasesc, tot timpul, corespondenti ideali in exprimarea noastra, vom relua cazul cu interpunerea cadranului 1 structural, celor 8 cadrane fundamentale. Daca am descoperit 4 cadrane (fundamentale) afectate de substanta (2, 4, 5, 7), 2 de antisubstanta (1, 8) si 2 luminice (3, 6), la celelalte cazuri de interpunere a cadranelor structurale fata de cele fundamentale, vor fi posibilitati diferite, insa, in ansamblu, ducand la simetria de sistem. Astfel, pot fi si cazurile cu 4 cadrane de antisubstanta, 2 de substanta si 2 antiluminice s.a.m.d. In cazul cu cele 4 cadrane de substanta (2, 4, 5, 7), putem remarca ca acestea pot fi, intr-adevar, operationale, atunci cand vrem sa consideram „componentele” miscarii de spin a unei retele structurale de substanta (in conditiile de mai sus), dar intr-o ordine de genul: 2; 5 sau 7; 4; 7 sau 5 // 5; 2 sau 4; 7; 4 sau 2 // etc. Cum o rotatie, „in general”, este de 360°, si in cazul nostru, 4 x 90° = 360°. Numai confectionand acele modele amintite anterior, din 3, plus 3, bete de chibrit, ce pot simula interactiunea retelei structurale cu cea fundamentala, puteti verifica modul in care se produce procesul, altfel nu cred ca veti reusi sa vizualizati aceasta. Pastrarea raportului afectarilor (±2/?1) se realizeaza datorita schimbarii cu 90° a configuratiei vibratorii tridimensionale, dar concomitent cu intrarea intr-un cadran (asa-zis) alaturat, ce nu poate fi decat (si acesta) cu raport schimbat de afectari, rezultand reintoarcerea simultana la raport.

Multitudinea tipurilor de comportari energetice provine din conjuncturile de manifestare a(le) miscarilor de spin ale retelelor primare si din diversele valori ale fronturilor energetice intalnite. Pe timpul unei vibratii, o retea primara va executa (neinteractionata sau existand intr-o relatie energetica bine determinata) trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator si o rotatie de 90° „pe loc”. La aparitia unui (anumit) front „+”, retelele „+” vor efectua trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator, lipsind efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”; invers, pentru retelele „ – ” (cu raport 2/1 intre afectarile primare de retea „ – / +”). La aparitia unui (anumit) front „ – ”, retelele „ – ” vor efectua, la fel, trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator, lipsind efectuarea rotatiei de 90° „pe loc”; invers, pentru retelele „+”. Daca retelele primare ar putea fi blocate din ambele rotatii de 90°, nu s-ar schimba identitatea acestora, ci numai miscarea de spin. Toate acestea nu sunt standard, contand, atat orientarea polaritatilor spre fronturile energetice, cat si momentul impactului dintre manifestarea energetica structurala si fronturile energetice exterioare… Particulele de stanga/dreapta se obtin cand nu se schimba sarcina electrica, ci numai planul de rotatie (rezultand directii opuse sau aceleasi cu „vectorul” spin), in functie de „jocul” polaritatilor… Rotatia de 90° „pe loc” (fara trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator) poate oferi cazuri de pastrarea identitatii particulei sau de pierderea acesteia, apoi, se poate combina in actiune cu trecerea cu 90° in cadranul fundamental urmator, obtinandu-se diverse variante stabile sau instabile, ce pot fi (ce pot constitui) particule, de asemenea, stabile sau instabile, cunoscute de noi sau existente in fluidul cosmic, planetar, in radiatia termica (campul caloric) etc. La interactionari permanente [gravitatie galactica, …, camp magnetic, …] sau temporare, se pot stabili relatii energetice (chiar identitati) avand comportari specifice (permanente sau temporare). Un front „+” poate crea particulelor „ – ”(retelelor primare) rotatie inversata de spin (cu 180°) cu pastrarea identitatilor/sarcinilor (cand sunt anulate ambele rotatii de 90° ale miscarii de spin), sau, cand fronturile „+” (mai puternice) vor schimba raportul fazelor de vibratie structurale cu cea fundamentala [si pentru ca un front „+” va fi sustinut (in continuare) de alte fronturi „+” asemanatoare ca valoare si efect], rotatia inversata de 180° nu va mai pastra identitatile/sarcinile particulelor (retelelor primare), schimbandu-le… La executarea doar a unei rotatii de 90° din cele doua ale manifestarii unei „actiuni” de spin (in acest caz, pentru foton, datorita unui front „+”, se vor schimba identitatile/sarcinile componentelor, intre ele; cand sunt anulate ambele rotatii de 90° ale miscarii de spin ale componentelor, urmatoarea vibratie prinzand componentele in declansarea rotatiilor de spin opuse, nu se va putea schimba valoarea totala a spinului fotonului de 1, adica avand 3 directii/posibilitati de spin, schimbandu-se doar sensul miscarii de spin aflate in exercitiu…), se vor schimba identitatile/sarcinile particulelor (retelelor primare)… Daca, in cuprinsul lucrarii, veti intalni exprimari/denumiri (expuneri) sumare referitoare la procesele de mai sus, reluati-le prin acest paragraf.