Referitor la forma pe care o poate lua campul magnetic terestru, variantele (fizicii) clasice lasa sa se inteleaga ca ar fi 4 circuite magnetice: 2 circuite ce trec prin interiorul globului terestru, ies prin polul N si intra pe la ecuator prin 2 parti laterale, sa zicem, E si V; apoi, 2 circuite ce trec, de asemenea, prin interiorul globului terestru si ies prin polul S, ca apoi sa intre pe la ecuator, tot prin 2 parti (zone) laterale (de exemplu, E si V). Pentru globul terestru, datorita faptului ca o circumferinta a globului terestru intalneste 4 cadrane de vibratie ale retelei fundamentale, iar o alta circumferinta a globului terestru, perpendiculara pe prima, va intalni tot 4 cadrane fundamentale de vibratie, vom avea (ca fiind interactionate) – tridimensional – toate cele 8 cadrane fundamentale si va aparea tendinta contopirii, spre uniformizare si continuitate a vibratiei, a celor 4 circuite magnetice „clasice” (care s-ar fi putut realiza practic, …sau le vom considera numai ca variante teoretice) intr-o singura „linie de forta” spirala, ce iese pe la polul N, se curbeaza spatial spre ecuator, ocoleste ecuatorul cu aproximativ 180°, se curbeaza pentru intrarea in polul S si se continua spre polul N. Cele 4 circuite magnetice, in acest caz (al contopirii lor), se vor realiza in planuri spatiale oblice, paralele cu acele „curburi” spre/dinspre ecuator. Circuitele magnetice amintite vor crea efecte rotative asupra componentelor atmosferice, datorita existentei, intr-un spatiu relativ restrans, a sensurilor opuse de vibratie ale retelelor magnetice terestre. Pe parcursul unui an terestru, se vor crea diferite configuratii ale sistemului magnetic terestru cu sistemul magnetic stelar, etc, diferite distante fata de Soare ale acelorasi zone de pe Terra, ceea ce se va repercuta asupra atmosferei terestre; atmosfera va fi energizata diferit pe perioade diferite ale anului, in aceleasi zone supuse observatiei; energizarile diferite vor avea comportament diferit fata de sistemul magnetic terestru, efectele asupra atmosferei mutandu-se, practic, de la vara la iarna, precum in cazul observat in triunghiul Bermudelor (prin mutarea efectului existent deasupra continentului nord-american). Aceasta nu inseamna ca (dupa cum veti vedea in cuprinsul lucrarii) triunghiul Bermudelor nu mai suporta si alte efecte naturale sau artificiale… Din cauze ce depind de sistemele magnetice superioare (la schimbarea configuratiei de vibratie) sau de propriul sistem magnetic, se pot produce asa-zisele inversiuni magnetice (privind configuratia de vibratie tridimensionala a propriului sistem). Acestea nu fac decat sa intoarca planeta cu nordul spre o parte laterala cu 78° [90° - (180° - 23°40^/) : 2 ? 12°; (90° - 12°) = 78°], sau folosind o alta exprimare, aducand, de exemplu, E la N si N la V cu 78°, ca apoi, la urmatoarea etapa de inversiune sa se revina la normal. Dupa anumite surse, inversiunea ar putea sa apara si atunci cand echilibrul magnetic ar putea fi dat peste cap de cresterea cantitatii de gheata din ghetarii polilor, de fluctuatii energetice interne, de un contact cu un corp ceresc mare, de interventii energetice suplimentare (cazul „Atlantida”), toate acestea putand schimba faza vibratorie a campului magnetic terestru. Aceasta inversiune magnetica provoaca asa-zisa glaciatiune: cand ghetarii polilor se topesc, alte zone sunt acoperite de straturi groase de gheata, dar si cand, producandu-se rotatia terestra intr-un alt plan, se contribuie la mutatii genetice, atat timp cat aceleasi specii de pe aceeasi latitudine vor avea acum latitudini diferite, cunoscandu-se influenta factorilor de mediu in/la evolutia si producerea mutatiilor genetice. Odata produse glaciatiunile, datorita inversiunilor magnetice, globul terestru sufera modificari interne majore, legate de structurarea nucleului, a straturilor interioare, a retelelor de camp magnetic ce urmeaza a se forma, dar, in special, de schimbarea efectului fortei centrifuge de la vechiul la noul ecuator, cu implicatiile de rigoare. Acest fapt este raspunzator de cele 4 circuite magnetice si de „tesaturile” combinate ale retelelor de camp. In componenta retelelor campului magnetic terestru se considera dimensiune de baza cea care pleaca din interiorul globului spre N. Celelalte 2 componente de retea, conturate tot pe baze energetice, vor intregi structura de camp, determinand, in aceeasi masura, interactiunile. Regula de formare a retelelor structurale de camp este data de straturile energetice create din interactiunea nucleului cu celelalte componente, iar regula de completare ulterioara mai adauga influenta rezultantei energetice a momentului, in raport si cu manifestarea energetica a acelor structurari de camp existente la acea data. Contactele retelei structurale de camp cu reteaua fundamentala sunt realizate probabilist – inexact, putandu-se provoca dislocarea de particule initiale (si afectari energetice suplimentare, care, fiind emise continuu, uniform, pot constitui alte categorii de unde/energii, printre care si emisii „gravitationale”, altele decat ale nucleului), acolo unde s-au epuizat celelalte solutii de intrepatrundere fara dislocare de particule initiale. Campul geomagnetic (energetic si structural) se reduce in timp, avand, in acest caz, ca explicatii:

- consumarea potentialului energetic interior (si modificarea fazei vibratorii), cumulata aceasta cu modificarea pozitiilor lanturilor de retea, ca urmare a noilor relatii energetice;

- dislocarea unui numar de particule initiale, independent de relatiile energetice, in conditiile in care aceste relatii se pot manifesta fata de structurarea de retea, dar fara a fi capabile de a mai crea, in completare, spre exteriorul sistemului, alte componente de retea.

Campul energetic al nucleului unui corp ceresc (nucleu ce contine, de aceasta data, structurari de antimaterie si ale formelor de tranzitie) se restrange in timp, datorita evolutiei structurarilor de antimaterie ce tind spre contractie (inversul expansiunii, caracteristica structurarilor de materie). Volumul ocupat de acestea va fi din ce in ce mai mic si, implicit, (tot din ce in ce mai mici vor fi) si extinderile emisiilor, tinand cont ca masa antimateriala nu se mareste. Insa, afectarile vor avea calitati noi, datorita constituirii unor noi tipuri – evoluate – de structurari antimateriale. ?i din faptul ca retelele structurale de camp, intr-adevar, isi maresc densitatea (atat la nivel de retea primara, cat si la nivelul liniilor de forta, fasciculelor), ar reiesi ca se intensifica campul energetic (apoi, cand extinderea retelelor structurale de camp era mai mare, preluarea fazei de vibratie a nucleului de catre acestea se manifesta intr-un spatiu mai extins, supus diverselor interactionari…). Privind evolutia corpurilor ceresti, putem concluziona (desi, relativ, luand in consideratie faptul ca au aparut transformari structurale) ca, in timp, se produce o pierdere structurala; aceasta desi, „concomitent” cu emisiile observate de noi, se produc atractii continue de particule (mai mult sau mai putin) defazate energetic (antifotoni si neutrini specifici, componente primare, etc…), neobservabile de catre tehnica noastra. In cazul campului magnetic terestru se remarca o atractie de protoni si electroni (componentele H₁).

Orice stea, orice corp masiv in rotatie ar trebui sa posede un camp magnetic propriu (Halle). …Revenind la alternanta pozitiilor polilor pentru realizarea inversiunilor magnetice, vom constata ca aceasta isi pune amprenta pe structurarile nucleului, straturilor interioare, precum si la/pentru crearea/conturarea celor 4 circuite magnetice terestre, datorita „incrucisarii” planurilor de rotatie, in mod alternativ. Inca o remarca ar fi cea referitoare la separarea comportamentala si conceptuala a circuitelor telurice, care pot fi specifice materiei [de natura magnetica (cu efect electropozitiv), de natura electrica (cu efect electronegativ), acestea putand fi manifestate energetic (direct) sau prin intermediul retelelor structurale (liniilor de forta, fasciculelor) …] sau antimateriei (antimateria este prezenta in unele nuclee stelare, …insa datorita evolutiei, precum s-a mai mentionat in lucrare, in drumul spre aparitia planetoizilor, vor aparea si structuri/comportari energetice de tranzitie, fiind si acestea in masura sa interactioneze unele relatii energetice ale antimateriei). Fragmentarile procesului de structurare a retelelor de camp magnetic, datorate modificarilor produse de inversiunile magnetice, pot duce si la combinatii rezultante. Ar mai trebui mentionate tendintele concomitente de echilibrare energetica de sistem ale interiorului catre exterior si cea inversa, atunci cand ne referim la componentele structurale magnetice terestre. In cazul unor modificari ale configuratiei componentelor terestre, retelele vor ramane fixate pe acele componente ce vor avea relatii energetice compatibile. Evolutia naturala a unui planetoid (ce poate crea inmagazinari energetice si suprapuneri/incidente ale componentelor straturilor interioare terestre), eventualele inversiuni magnetice (intervenite anterior), tendinta de echilibrare energetica amintita a componentelor structurale magnetice si efectul centrifugal suportat, in special, de mantaua terestra pot fi considerate unele cauze interne de generare a unui cutremur de pamant. La acestea, mai putem adauga cauzele destabilizatoare energetice externe (influenta fluctuatiilor energetice externe asupra intregului sistem sau numai asupra unor componente structurale sau „magnetice” mai sensibile) si, de asemenea, interventiile energetice suplimentare (artificiale), cu manifestare, de cele mai multe ori, zonala. Perturbatiile energetice ce pot avea forta destabilizatoare (energiile mari eliberate sub/prin diferite forme materiale) pot duce, deci, la infiltrari ce pot fi sesizate prin diferite procedee fizice, pe care le folosesc si aparatele prof. Hancu. Pana aici, nimic gresit. Numai ca, aceste premize energetice nu trebuie, obligatoriu, sa creeze si cutremure, deoarece configuratia straturilor interioare terestre poate permite o mai rapida eliberare a perturbatiilor, acolo unde exista multe cai de comunicare subterana si unde nu se pot face inmagazinari, iar configuratia straturilor solide este multumitoare pentru a nu se crea dislocari, prabusiri, etc. Institutul de cercetari geomagnetice, in lipsa de aparatura performanta, poate aplica un program alternativ de cercetare, chiar daca anumite periodicitati (precum cele legate de eclipse, considerate cele mai precise) ne spun sa stam linistiti pentru perioade mai mari de timp. Sa nu uitam nici cazul prezentat in inceputul lucrarii, in care se arata ca prin energiile emise prin credinta/meditatie se poate atenua si chiar anula destinul energetic astral al momentului. Aceasta prin folosirea domeniului (bio)energetic Alfa (sau cat mai aproape de acesta). Explicatia este cea a integrarii rapide si constructive, atat in/prin componentele structurale, cat si in/prin structura retelei fundamentale a energiilor constante, uniforme ca mod de manifestare energetica, cum sunt cele bioenergetice Alfa, pe cand cele dezordonate, precum cele bioenergetice Beta, etc., sa afecteze negativ evolutia universala. Fluctuatiile energetice suplimentare (neperiodice sau neciclice) specifice destinului energetic astral, de aceea provoaca dezastre, accidente neplanificate. Credinta vine, deci, ca o imbracaminte energetica protectoare impotriva valului energetic destabilizator, in anumite momente, pentru anumite zone, structuri, fiinte [la care afinitatile de vibratie, faza de vibratie – primite in momentul nasterii, cand embrionul se detaseaza de o anumita coexistenta vibratorie avuta cu corpul mamei, spunem ca determina destinul energetic, insa aceasta trebuie corelata, obligatoriu, cu urmatoarele cicluri cosmice ce vor veni incepand din acel moment; in metagalaxie, galaxie se afla sisteme rotative, orbitale, incluse in sisteme rotative, orbitale; relatia generala de atractie intre sisteme constituie gravitatia (mai precis, la acest nivel, forta gravitovortex), dar, e firesc (in asemenea conjuncturi) sa apara fluctuatii energetice relativ ciclice si, in acelasi timp, neciclice, datorate evolutiei continue structurale si energetice a sistemelor cosmice aflate, de altfel, intr-o continua miscare; astfel, s-ar putea vorbi si de un destin energetic relativ ciclic si de un destin energetic fluctuant; cel relativ ciclic poate fi tot relativ calculat de astrologie, cu unele surprinzatoare reusite atunci cand se tine cont de cat mai multi factori, printre care corectiile evolutive au un rol important, apoi ora nasterii, care creeaza, de exemplu, conjuncturi diferite spatiale, datorita diferentelor (de distante, de unghiuri, etc…) ce pot ajunge (pana) la 12.000 km fata de Soare sau Luna (pentru acelasi punct de pe Terra), ca si fata de celelalte sisteme sau corpuri ceresti (dar considerand, si viteza medie de 29,76 km/s, cu care Pamantul se deplaseaza in jurul Soarelui, si viteza de 300 km/s, cu care sistemul solar se deplaseaza in galaxie…), nemaipunand la socoteala protectia, desi relativa, realizata de masa globului terestru si faptul ca in rezultanta energetica de 100% a unui punct de pe glob exista o fluctuatie permanenta a procentelor tipurilor de interactionari ale sistemelor si corpurilor cosmice, ce, de fapt, constituie „domeniul” amintitului destin energetic relativ ciclic; dupa toate acestea putem vorbi de destinul energetic fluctuant, care, pentru intervale scurte de timp, calculandu-i-se acestuia o medie, nu are modificari mari, dar trebuie avut in vedere ca media amintita are componente…]. Acest fapt al interactionarii destinului energetic astral trebuie avut in vedere si de cei ce vindeca prin bioenergie. Astfel, atunci cand puterea energetica a vindecatorului este mai mica decat cea a destinului energetic in desfasurare [destinul energetic in desfasurare poate fi considerat ca o fractie, la care numaratorul este reprezentat de ceea ce da cosmosul (destinul energetic astral), iar numitorul este ceea ce manifesta individul (valori energetice ce se datoreaza: geneticului, nivelului spiritual, energiilor suplimentare diverse…)] al bolnavului, vindecatorul va simti un fel de blocaj energetic si va trebui sa renunte la tratament. In ceea ce priveste vindecarile prin bioenergie sau prin vrajitorii, acestea sunt posibile, dar, de exemplu religia crestina afirma ca prin acestea se vindeca numai trupul, iar sufletul ramane „nemantuit”. Sufletul (spiritul) se poate vindeca numai prin credinta. Unele boli grave nu se pot vindeca usor, datorita tocmai necolaborarii bolnavului, colaborare ce ar fi, cu alte cuvinte, inceputul credintei.