Sa analizam caracteristicile acestei noi interactiuni fundamentale, asa cum rezulta ele din lucrarile care i-au fost dedicate. Generalizand transformarea de etalon rezultata din teorema lui Noether, Lee si Yang obtin o lege de conservare a particulelor grele (neutroni, protoni, hiperoni), care semnifica afirmarea stabilitatii materiei, in general, similara legii conservarii de sarcina a teoriei electricitatii, care afirma stabilitatea sarcinilor electrice. De aici, ei ajung la concluzia existentei unei interactiuni noi, a unui camp bosonic vectorial, asociat cu particule neutre de masa zero si cu spin integral. Acest nou camp interactioneaza cu nucleonii exact la fel ca si interactiunea electromagnetica; o astfel de interactiune este de tip nongeodetic, adica depinde de natura substantei. Campul vectorial va fi un camp “long range”, adica un camp cu raza de actiune infinita, ca si campul gravitational sau electromagnetic. Aceasta noua interactiune, datorata asimetriei de sarcina, care poate produce procese electromagnetice diferite de cele cunoscute in teoria electromagnetismului, este, dupa Lee si Yang (ca si dupa alti cercetatori), responsabila de violarea legilor de conservare si, in mod direct, de neconservarea paritatii CP. Analizand consecintele existentei unei astfel de interactiuni “suplimentare”, nongeodetice, actionand la mare distanta asupra intregii materii si suprapusa interactiunii gravitationale, in special din punctul de vedere al limitarilor impuse de precizia actuala a experimentelor de tipul Eötvös, R.H.Dicke ajunge la concluzia ca valoarea acestei forte suplimentare a lui Lee si Yang ar trebui sa fie de circa 10⁷ ori mai mica decat forta gravitationala. Mai corect exprimat, forta gravitationala se pune in evidenta, fata de acest “standard” universal, de 10⁷ori.

Se pune problema, daca acea valoare prezentata de Dicke este cea a “standardului” universal, stiind ca acest “standard” universal este cel “curat”, neafectat, avand doar manifestarile radiatiilor: termica si neutrinica de fond – constante (constante pe perioadele experimentelor; pentru perioade mari, tinzand spre perioade cosmice, se semnaleaza modificari).

Cea de a cincea forta, propusa de Lee si Yang, are (aproximativ) aceeasi natura si aceeasi semnificatie ca si acea forta suplimentara propusa de teoria gravitovortexului, numai ca trebuie realizata diferenta dintre valoarea generala, uniforma in tot universul (pentru primul caz), si valoarea locala, zonala (in al doilea caz), care nu este altceva decat tot valoarea generala universala, insa afectata de rezultanta energetica a sistemelor cosmice superioare (dominante), in locul (zona) care ne intereseaza.

Astfel, valoarea fortei gravitationale (clasice), in raport cu forta („suplimentara”) gravitovortex, este, la nivelul traiectoriei Pamantului (…de exemplu, in afara sistemului solar, in afara influentei gravitationale a Soarelui, va rezulta un alt raport …mult schimbat),

= = ? 10⁷ (14).

In concluzie, forta a 5-a ar avea o componenta activa si una pasiva (aceasta concluzie nu poate fi influentata de nici una din reprezentarile numerice, in sensul considerarii unei singure marimi). Componenta pasiva se poate considera metaforic un “zero absolut”, deoarece (veti vedea in capitolul referitor la modelul fortei a 5-a), in realitate, se manifesta o afectare (veti vedea cum anume) continua si uniforma (care, intr-un fel, poate fi considerata “arbitrara”, sau ca fiind un fel de manifestare a unui “arbitru universal”). Componenta pasiva cuprinde radiatia termica de fond de 2,84⁰K, ce se propaga electromagnetic, si radiatia neutrinica de fond, corespunzatoare unei temperaturi neutrinice de 2⁰K, acestea fiind manifestarile constante si uniforme (constante si uniforme, pentru perioade mai mici decat perioade cosmice) ale retelei fundamentale [mai precis, manifestarile receptionate de catre structurarile materiale, in faza lor de interactionare; faza de interactionare este, de fapt, un domeniu de interactionare, ce poate fi ingustat, largit sau comutat, in functie de modificarea manifestarii energetice a receptorului; astfel, vor fi si manifestari ale retelei fundamentale (precum si prin reteaua fundamentala), ce vor fi interceptate si interactionate in faza comportarii antimateriei, firesc, de catre antimaterie, separat de cazurile de interceptare, in faza unui mod de structurare (material/antimaterial), a emisiilor energetice ale celuilalt mod de structurare, dar prin defazare „in timp si spatiu”, prin reteaua fundamentala].

Componenta activa (sau zonala) este rezultanta energetica a sistemelor cosmice dominante (superioare), imprimata componentei pasive (cuprinzand atat forta gravitovortex – un efect suplimentar centrifugal gravitational – cat si energiile cosmice fluctuante, neechilibrate zonal, care, la randul lor, pot avea ciclicitate, sau pot fi accidentale). Cu alte cuvinte, este valoarea energetica a destinului sistemelor existentiale din acea zona, zona care suporta interactiunea. O valoare medie si stabila a componentei active, care este folosita in calcule, este forta suplimentara gravitovortex („Gravitatia” – Ioan N.Popescu, Ed.?tiintifica si Enciclopedica – Bucuresti, 1982), ce se alatura ca origine fortei gravitatiei, aceasta din urma reprezentand o relatie de echilibrare energetica deja realizata si pe care fizica clasica, dupa cum ati observat, o separa. Dar, pe langa considerarea unei valori medii (a componentei active) „ca fiind permanenta”, intalnim conjunctura creata de anumite modificari energetice (fluctuatii energetice), acestea alternand, de o parte si de alta a valorii energetice medii. Acest proces al alternantei valorilor energetice amintite dupa un anumit program determinat de miscarile de orice fel, unele fata de altele si fata de locul (zona) observatiei, ale sistemelor cosmice dominante (superioare), nu este altceva decat destinul energetic programat pentru structurile locului (zonei) respectiv(e). Daca relatia gravitationala si efectul gravitovortex tind permanent spre echilibrare energetica, s-ar putea spune ca energiile din afara acestor domenii, emise, nu vor fi controlate.

Deci, avem emisii energetice ale sistemelor cosmice (ale corpurilor cosmice), care se vor echilibra energetic permanent sau cu imperceptibile pauze, tendinta aceasta fiind o necesitate (reiesita si din procesele ce vor fi prezentate in lucrare). Aceasta este gravitatia, deci, ca o relatie intre componentele universale, in functie de cantitatea si calitatea structurarilor si, implicit, a emisiilor energetice. Relatii suplimentare gravitatiei din conceptul clasic, (relatii) tinzand spre un echilibru energetic (spre o stabilitate energetica) de tip „nou” [cand, in functie de distantele si raporturile de interactionare (corespunzatoare nivelelor/fazelor energetice de vibratie), fronturile „+” dominante ce vin din/dinspre centrele de sistem, pe langa fronturile „ – ” ce ar trebui intampinate, vor mai primi si fronturi „+” (acestea din urma actionand, in functie de conjuncturile create, ori asupra celor „ – ”, micsorandu-le valoarea, ori …asupra celor „+” dominante ce vin din/dinspre centrele de sistem)], (relatii) care sunt cantitativ echivalente „pauzelor” create in cadrul domeniului gravitatiei (…daca „pauzele” amintite vrem sa le introducem in acest domeniu, desi nu ne obliga nimeni; ele se desfasoara, ca si celelalte domenii si fractiuni, independent de vointa si clasificarea noastra), cu posibilitati de manifestare in mod ritmic, uniform si constant (conform cu comportarea energetica a structurarilor generatoare si interactionarea acesteia in/din diferite zone, tinand cont de miscarile cosmice rotative, de angrenajul lor si de participarea la acestea, cumulandu-se, in final, cu procesul alternantei celor patru cadrane fundamentale afectate, proces ce determina miscarea de spin a particulelor), se pot considera ca fiind componente ale acelui efect suplimentar gravitational si centrifugal, numit forta gravitovortex. In afara celor prezentate pana acum, energiile ce nu se pot echilibra, sau se echilibreaza sporadic, neuniform, cu alte cuvinte, energiile fluctuante, vor constitui partea imprevizibila calculelor (nu si fenomenelor de clarviziune, previziune, unde aceste energii – cu un rol deosebit, cele superluminice, ca viteza – pot fi decodificate din timp, de catre structurari specifice ale biostructurii, specializate in/pentru acest scop; de asemenea, ciclicitatea energiilor fluctuante – excluzandu-se, deci, energiile fluctuante accidentale – poate ajuta fenomenele de previziune), cu trimitere la componente ale destinului energetic programat „general”. Partea previzibila calculelor (cu trimitere la componente ale destinului energetic programat) este forta (efectul) gravitovortex.

Daca interactiunile artificiale suplimentare (tehnologice) prin forta a 5-a – componenta pasiva, la forta a 5-a – componenta activa, nu vor tine cont de „programul” cosmic energetic si, apoi, cu mult mai grav, vor folosi coduri energetice (tehnologice) incompatibile cu posibilitatea sau cadrul creat(e) pentru „constructii” energetice (deci, si structurale), sursa energetica (transmitatorul) va avea de suferit interactiuni pe masura emisiei. Cum sursa a emis un cod energetic, acesta fiind interactionat de mai multe obstacole decat in fizica clasica, prin aceleasi proprietati ale undelor, acelasi cod energetic de intoarcere va afecta, de aceasta data, chiar sursa. Efectul acesta de intoarcere al aceluiasi cod energetic este cu mult mai eficient receptionat de sursa (cu consecinte corespunzatoare, la caracteristicile brutale), decat alt cod energetic – diferit – predispus echilibrarilor (mai) rapide ale zonei de retea fundamentala (altfel spus, fiind vorba de zona sursei si compatibilitatea in interactionare a „intoarcerilor” codurilor energetice emise, cu noi emisii similare ale aceleiasi surse, ce se produc, firesc, in continuare).

Prin urmare, o sursa (un transmitator), cand emite, trebuie sa aiba in vedere nu numai anumite modificari provocate destinului energetic, ci si reactia de raspuns a codului propriu energetic. Regula acestor emisii este: „transmiti pozitiv, primesti pozitiv; transmiti negativ, primesti negativ”. Aceasta, in afara efectului de incarcare si inmagazinare de energii, avand codul energetic de emisie al sursei imprimat in retelele componente ale structurilor din zona (sau in focarele energetice, in cazul structurilor cu posibilitati de concentrare energetica), structuri care vor emite si surplusul capatat recent.

Sporirea plafonului normal de vibratie (prin consensuri vibratorii predominante, intre structurari si reteaua fundamentala) va aglomera zona proprie de manifestare, datorita atragerii proceselor energetice; scaderea plafonului fundamental (prin contrasensuri vibratorii predominante) va elibera zona proprie de manifestare.

La studiul electroencefalogramei umane, pentru starea de veghe activa, se observa o manifestare electrocorticala de frecventa activa si amplitudine joasa. Astfel, se manifesta un metabolism cerebral ridicat, obtinandu-se (asa-zisele) unde electroencefa- lografice, rapide si de jos voltaj. Se remarca o intensa activitate a neuronilor corticali si reticulari. Ritmul Beta este cel mai aproape de aceste caracteristici. Starea de veghe difuza se remarca printr-o activitate de amplitudine mai ridicata si frecventa mai lenta (8-12 cicli/sec.), corespunzatoare ritmului Alfa. Din studiul graficelor comportarii electrocorticale, se observa pentru ritmul Beta o discontinuitate totala a amplitudinilor de activitate cerebrala. La ritmul Alfa, desi amplitudinile sunt mai mari, ele au o ritmicitate deosebita, iar in cadrul aceleiasi amplitudini, se observa o evolutie continua, aproape liniara, nu ca in cazul amintit, al ritmului Beta, unde discontinuitatile sunt la ele acasa.