*

Interceptarea de catre receptori a radiatiei termice de fond si a radiatiei neutrinice de fond arata un raport de 2,84°K/2°K, in favoarea primeia. Cum materia are un asa-zis singur domeniu de faze, se pune problema a ceea ce este interceptat. S-ar putea considera interceptarea unui raport al manifestarilor C/D, prinse pe faza receptorului. Cu alte cuvinte, domeniul de faze ocupat de relatiile receptorului, poate prinde portiuni din manifestarile C si D; afectarea relatiilor receptorului se „traduce” prin interceptare. Apoi, relatiile nu pot fi interactionate numai prin afectarea directa a fazei de manifestare, ci si prin afectarea de ansamblu a valorii termodinamice a retelei fundamentale, ce, in timp, poate modifica relatiile amintite (creandu-se, astfel, o posibilitate indirecta). Se vor aduce astfel, faze ale comportarii vibratiei fundamentale peste faza comportarii structurale respective. Daca si pe alte faze de interceptare se afla acelasi raport, e greu de apreciat, insa, teoretic, pe fazele de interceptare din manifestarile A,B (in zona dominata de antimaterie), ar trebui sa domine radiatia neutrinica de fond. La nivelul componentelor particulelor elementare, atomilor, moleculelor, datorita distantelor mari intre componente, se pot intui usoare defazari create vibratiei retelei fundamentale de catre structurari cu raportul 2/1 al afectarilor sporite/diminuate, sau de catre structurari cu raportul de 1/2 al afectarilor sporite/diminuate, insa, cu sensuri opuse (de defazare) intre acestea. In plus, se mai formeaza componente secundare de unda, la trecerea prin fiecare magneton fundamental, componente ce pot devansa unda propriu-zisa (datorita manifestarii procesului intarzietor de pe lanturile laterale de retea ale fiecarui magneton fundamental, laterale scaparilor energetice si sensului inaintarii frontului de unda), sau intarzia (prin retea) fata de aceasta. ?i undele pot fi in curs de echilibrare a frontului de unda, sau cu frontul de unda deja echilibrat. Afectarile, create de toate aceste componente structurale, vor actiona cumulat, atunci cand se vor intalni pe aceeasi faza de vibratie fundamentala, cand puterea (de afectare) de vibratie este corespunzatoare producerii unor efecte de schimbare, fiind posibile, permanent, readaptari de situatii, transformari de procese, schimbarea posibilitatilor de aderare/respingere intre/dintre componentele structurale sau diverse particule. Destul de eficienta este varianta ajungerii unei afectari defazate, chiar in momentul si pe „locul” producerii contactarii retelei fundamentale, de catre componenta structurala luata drept sistem de referinta in considerarea defazarii. Va fi un impact direct cu structurarea ce va fi deplasata (apropiata sau departata fata de miscarea normala). De asemenea, raportul respingerilor afectarilor de acelasi fel, cu echilibrarile (ce duc la atractia surselor) afectarilor de tip opus (surplusul de valoare energetica continuandu-si drumul), vor putea crea relatii stabile de interactionare, orbitari, etc. Afectarile ce se intalnesc intre surse, vor da rezultate ce se vor rasfrange, in continuare, asupra surselor, in mod probabilistic.

***

Defazarile specifice materiei sau antimateriei puse in evidenta prin devansarile vibratiilor de retea (cea antimateriala fata de cea fundamentala si cea fundamentala fata de cea materiala) vor constitui un mod relativ de a enunta. In consecinta, este vorba si despre contactarea sau necontactarea pauzei energetice creata la t2-p. al vibratiei retelei fundamentale, astfel incat si acest fapt va putea determina comportari antimateriale, respectiv materiale. Astfel, vom spune ca pauza energetica a t2-p. al vibratiei retelei fundamentale poate fi contactata de structurarile antimateriale in mod activ (datorita devansarii realizate de vibratia antimateriala fata de vibratia fundamentala), iar de structurarile materiale in mod pasiv (vibratia materiala este ascunsa contactarii pauzei energetice din t2-p. al vibratiei fundamentale, in toate aceste cazuri, datorita devansarii vibratiei materiale de catre cea fundamentala; teoretic, ar putea exista cazuri sporadice, neglijabile si ineficiente de contactare a pauzei energetice din t2-p. al retelei fundamentale de catre materie). Acestea sunt pozitiile vibratiilor materiale si antimateriale fata de pauza energetica a t2-p. al vibratiei fundamentale, dar aceasta nu inseamna ca vibratia fundamentala nu-si continua cursul, precum si cele materiale si antimateriale, concomitent, iar referirea la aceste urmatoare momente nu trebuie sa induca in eroare in consideratiile noastre, ca si cum ar fi comportari diferite. Dimpotriva, acestea vor determina miscarile de spin, ce sunt opuse la structurarile materiale, fata de cele antimateriale. Cu alte cuvinte, definirea materiei si antimateriei trebuie sa cuprinda toate „secventele” componente.

Contactarea pauzei energetice din t2-p. va crea energii ce vor intra, in timp, prin defazare, in mecanismul de autoreglare al retelei fundamentale, cu v =„c”, la acestea (intrate) predominand, de asemenea, valoarea energetica a antisubstantei, fata de cea a substantei. Ar mai fi o pauza energetica, dupa manifestarea t3-p. fundamental, dar aceasta nu va putea fi contactata eficient.

Revenind la transmisiile neutrinice (ale gaurilor negre, apoi la cele stelare), nu, obligatoriu, portiile de afectare („standard”) luminica si antiluminica (…din totalul de trei dimensiuni de retea, raportul afectarilor efectuate de catre o retea de antisubstanta este 2/1 intre sporire si diminuare, adica intre afectarea „standard” antiluminica si cea luminica; invers in cazul retelei de substanta) se echilibreaza intr-o zona imediat urmatoare (care, de altfel, va deveni zona gravitationala; veti vedea cum, in capitolul urmator). Vor mai fi si scapari. In zona crustei stelare (si pana la aceasta, cand ne referim la stele cu nuclee de antimaterie) nu vor fi facute, de asemenea, toate echilibrarile afectarilor specifice (corespunzatoare comportamentului) materiei. In concluzie, vor fi scapari dincolo de zona crustei stelare, atat antiluminice, (apoi) luminice, din punct de vedere comportamental, dar super-rapide, cu v >„c” (vitezele mai mari decat „c” sunt neutrinice, cand se propaga in afara primului mecanism de autoreglare, iar cand se vor propaga prin intermediul acestuia, cu viteze diferite si mult mai mici decat cele neutrinice, ca fiind scapari energetice ale frontului propriu-zis de unda sau diminuari ale energiilor neutrinice proaspat intrate in acest prim mecanism de autoreglare, se vor numi tahionice), cat si luminice comportamental si cu viteza v =„c” (provenind, in cel mai mare procent, de la structurarile materiale; structurarile materiale au un surplus energetic luminic, datorita defazarii specifice, ce avantajeaza contactele mai violente intre tensionari). Astfel, stelele, constelatiile, galaxiile emit procese specifice materiei (electrice, magnetice, dar, in special, radiatii electromagnetice), structuri materiale ce adera la procese energetice (unda, in general, poate fi, sau nu, accesata de corpusculi), apoi manifesta gravitatie [existand coduri (fronturi) energetice cu afectari de tip opus intre corpuri ceresti sau intre acestea si materie, deci, existand atractii energetice ce se rasfrang, in cele din urma, asupra structurilor emitatoare, aceasta dupa ce afectarile de tip opus din cadrul componentelor stelare au mai coborat din plafonul antiluminic total; ridicarea plafonului fundamental, in general, de catre antimaterie, privind nivelul de sporire (antiluminica) a vibratiei si, in consecinta, si a vitezei de vibratie intraretea, duce la atractia structurilor de materie, care manifesta o incetinire a vibratiei prin reteaua fundamentala si se vor refugia spre zona cu libertate mai mare la contactele: particula initiala – particula initiala, adica, zona unde procesul de vibratie – ca durata – este mai scurt]. Radiatia neutrinica ajunsa la capatul structurarii de retea va fi sistematic intoarsa de unde a venit (neavand unde sa se mai propage in vidul absolut), prin acelasi mecanism (folosindu-se, in consecinta, tot acelasi timp 2 particular al vibratiei retelei fundamentale), iar scazandu-se anumite posibile interactionari, va ajunge tot de unde a plecat, si anume, la sursa (mai putin, in cazurile intrarii deja in primul mecanism de autoreglare, prin defazare, in acest caz, contand doar pastrarea aceluiasi volum energetic). Sursa va reactiona la un cod energetic (semnal) identic cu cel emis [la inceput, diminuat, mai apoi, insumandu-se valorile energetice ale mai multor semnale, cunoscandu-se regula interactionarii acestora, cand vin pe acelasi lant de retea, din sensuri opuse, si anume, aceea prin care afectarile sau semnalele de acelasi fel se insumeaza, cu semnul lor (desi se va produce o respingere a semnalelor, reteaua fundamentala suportand insumarea amintita, ca afectare, uniformizarea de retea spre care se tinde, realizand-o, in acest caz, magnetonii fundamentali), iar daca sunt de tipuri opuse, se scad, valoarea finala luand semnul sau comportarea afectarii mai ample, mai mari]. Ar mai fi necesar sa completam acestea cu urmatoarele:

- in unele cazuri, afectarile t2-p. fundamental de catre antimaterie, beneficiind de scaparea de sub controlul magnetonilor fundamentali si de defazarea corespunzatoare antimateriei, vor putea ajunge la capetele lanturilor fundamentale si inapoi pe acelasi t2-p. (in vid absolut, nefiind frecare, semnalele se pot transmite aproape instantaneu, dar, in/prin medii cum ar fi lanturile fundamentale, in care tensionarile tuturor particulelor initiale din lant activeaza un „corp comun”, un tot unitar); ceea ce va intra sub incidenta „portiunilor” ce duc spre t3-p. (ceea ce va iesi de sub incidenta pauzei energetice a t2-p. al retelei fundamentale) se va transforma in energii materiale specifice; cu toate acestea, cunoscand ca la defazarea antimateriala exista un surplus antiluminic si, apoi, conform graficului pastrarii identitatii afectarilor originare, va rezulta (in acest caz) preponderenta incarcarii retelei fundamentale cu afectari antiluminice „standard” (adica, de sporire a vibratiei normale fundamentale); acestea se pot insuma intr-o perioada mai lunga de timp, putand contribui la accelerarea generala a vibratiei fundamentale si a declansarii procesului de inversare a defazarii specifice structurarilor de pana in acel moment (in functie si de contributia celeilalte componente energetice, cea de diminuare a vibratiei fundamentale);

- daca antimateria sau materia sunt nehotarate (… la un moment dat, dupa ce o parte din acestea s-au transformat…), faptul ca ele se vor defaza permanent, in sensul actiunilor lor energetice prestate, va fi hotarator, cunoscand ca vibratia fundamentala devanseaza vibratia materiei si este devansata de vibratia antimateriei; cu alte cuvinte, vibratiile structurale se indeparteaza de „reperul” vibratoriu universal…; trebuie luat in consideratie si paradoxul „Einstein-Podolski-Rossen”, cu privire la exercitarea influentelor energetice asupra relatiilor energetice dintre componente;

- un lucru foarte important este acela al contractiei sau al expansiunii Universului; nucleele corpurilor ceresti (cu structuri de antimaterie sau ale formelor de tranzitie), atunci cand emit energii neutrinice (cu v >„c”), vor avea contracarate direct mai multe sau mai putine dintre acestea, in functie de spatiul liber mai mic sau mai mare, specific contractiei sau expansiunii structurale universale; astfel, pentru cazul expansiunii, echilibrarile antiluminice locale (ale energiilor cu v >„c” sau cu v =„c”) vor fi mai putine, echilibrarea antiluminica universala fiind mai puternica, mai rapida, tinzandu-se spre o valoare comuna fundamentala a Universului.

In concluzie, surplusul energetic luminic al materiei (datorat defazarii specifice a materiei fata de vibratia fundamentala) este utilizat de materie pentru realizarea expansiunii, iar surplusul energetic antiluminic al antimateriei (datorat defazarii specifice a antimateriei fata de vibratia fundamentala) este utilizat de antimaterie pentru realizarea contractiei universale, aceasta, insa, si printr-o manevra tactica, si anume, raspandirea surplusului energetic antiluminic al emisiilor neutrinice din t2-p., prin penetrari (neutrinice) antiluminice ale intregii retele fundamentale a Universului, penetrari care, direct (sau indirect, prin defazare si, astfel, prin intrarea in primul mecanism de autoreglare energetica, incepand cu/pe manifestarea C), vor ridica plafonul antiluminic al nucleelor corpurilor cosmice (si al materiei inconjuratoare), schimbandu-le sistemul de referinta, vibratia fundamentala, fata de care (dupa caz), se poate inversa defazarea, schimbandu-se identitatea antimateriala in cea materiala, sau se poate modifica comportarea structurarilor materiale (la valori antiluminice foarte mari, se poate modifica si identitatea materiala…), toate acestea, daca in cadrul sistemului cosmic va predomina (pe ansamblu) actiunea antiluminica fata de cea luminica, materiala [odata intrate in primul mecanism de autoreglare energetica, energiile neutrinice nu vor mai avea vitezele initiale (acum, v =„c”), ci doar acelasi volum energetic]. Daca surplusul energetic datorat defazarii (materiale sau antimateriale) este mai mare in unul din cazuri, sau este egal, nu modifica cu nimic ciclul evolutiv/involutiv, deoarece un proces extraordinar de important este cel al defazarii, in timp, si a vibratiei retelelor structurale de materie, antimaterie, si anume, in acelasi sens al afectarii, cu cel creat de ele (realizandu-se, astfel, o indepartare reciproca a fazelor, in acelasi timp cu indepartarea fata de pauza din t2-p. al vibratiei fundamentale), fapt ce poate determina si singur schimbarea raportului defazarilor; relatia de afectare reciproca si similara (in zona) este „deranjata” permanent de acea manevra amintita, cu/prin folosirea energiilor superluminice neutrinice antiluminice, care scapa zonei lor, ca sa se transfere in sisteme noi, carora sa le strice identitatea materiala sau pe cea antimateriala, fata de vibratia fundamentala. Apoi, antimateria ocupa un volum mai mic decat volumul materiei, ceea ce da un numar mai mare de interactiuni superluminice materiale (din mai micul total superluminic material) materiei, si aceasta contribuind la expansiune. Acum, expansiunea este o manifestare in desfasurare, unde cuvantul hotarator il are surplusul energetic rezultat, ori din defazarea specifica materiei, ori din defazarea specifica antimateriei [luand in considerare faptul ca, la respingerile dintre sistemele cosmice, se resping fazele dominante (cu actiune de acelasi tip) ale relatiilor energetice de sistem stabilite]. Considerand unele teorii ale simetriei formelor de structurare materiale cu cele antimateriale, dar ale asimetriei cantitative, in beneficiul materiei (varianta considerata ca actuala, dar discutabila, tinand cont de densitatile imense, greu de apreciat, ale gaurilor negre si ale unora din nucleele stelare), ar insemna ca, dupa o parcurgere a unei jumatati de ciclu evolutiv universal (in varianta surplusului de materie), ar fi posibila schimbarea raportului cantitativ materie/antimaterie (in favoarea antimateriei) si, implicit, a modalitatii de afectare a retelei fundamentale (corespunzatoare noului raport cantitativ). In acest caz, pe perioada unei jumatati de ciclu universal, ar fi dominant un singur fel de afectare, fara fluctuatii ale domeniului de baza al afectarilor ce pot proveni datorita diferentelor (evolutive) structurale, energetice si mecanismelor (modalitatilor) corespunzatoare de manifestare. Apoi, este vorba si de posibilitatile diferite de inmagazinare a energiilor de catre retelele structurale materiale si antimateriale, energii predominante in domeniul specific comportarii structurarilor, datorita, tocmai, modurilor diferite de raspandire si interceptare (caracteristice materiei, respectiv antimateriei, in general). Toti factorii amintiti au „parte de contributie” in realizarea evolutiei ciclice structurale si temporale. Intrucat sunt posibile din ce in ce mai multe implicari si modificari ale destinelor energetice si structurale, consider ca nici vechile modele filozofice, religioase nu mai pot impune o regula definitiva in mecanismul evolutiei ciclice universale, mecanism despre care un singur lucru pare a fi sigur, si anume, acela ca nu va putea fi oprit … Apoi, miscarea spatiala cosmica (a sistemelor), care se contureaza (ce rezulta) in cadrul structurii Universului, este cea a unui vartej, dar, luand in considerare, atat modul de intoarcere a energiilor neutrinice (si corespondenta codurilor energetice ale acestora cu noile coduri energetice emise de sursa…), cat si interactiunea permanenta intre sisteme, ne putem gandi chiar la un „8” spatial (spiral)…