***

Existenta (aparitia) retelelor de camp magnetic structural(e) va determina procese oarecum curioase, din punct de vedere al interactionarilor structurarilor cu faze diferite de vibratie. Astfel, o fosta stea, care prin procesul de „nova” sau „supernova” a inversat rolurile materiei si antimateriei (intre ele), se poate afla (si) in situatia ca noua materie atrasa sa fie insuficienta, solicitandu-se sau imprumutandu-se de la corpuri cosmice vecine (intre care nucleele se pot afla in relatie de echilibru, nu neaparat de atractie continua), masa necesara. Masa necesara atrasa (la existenta retelelor de camp, se vor manifesta rotatii ale sistemelor) va putea interactiona energetic indeosebi cu manifestarile energetice ce se nasc prin autorotatia retelelor de camp amintite, la care se vor pune in evidenta, atat manifestari de sporire, cat si de diminuare ale vibratiei fundamentale, si, cu atat mai important, in toate fazele de vibratie fundamentala (viteza de vibratie intrastructurala mai mare, specifica structurarilor din nucleele sau straturile interioare ale corpurilor cosmice, se va transmite si retelelor structurale de camp, care, pe toata extinderea lor, vor determina interactionari cu reteaua fundamentala, interactionari corespunzatoare si atractiei acelor structurari ce au viteza de vibratie intrastructurala mai mica; bineinteles, se vor face si reacomodari de faze energetice, pe zone, proportional cu tipul si numarul de interactionari). Deci, vor exista relatii permanente de interactionare energetica (fapt ce ar permite si unei planete precum Terra, cu o vechime foarte mare, sa foloseasca un astfel de procedeu, caz in care, desi prin defazari exercitate in timp, nucleul ar putea fi inca de antimaterie), chiar si la o distanta la care, in mod normal, fara actiunea retelelor de camp, nu s-ar fi putut realiza o interactionare energetica a fazelor de vibratie ale structurarilor participante la procesul de atractie. Echilibrarile manifestarilor energetice provenite din autorotatia retelelor magnetice de camp vor fi, pe perioade mari, la acelasi nivel de evolutie; probabilistic, contactarile (intre retelele de camp si reteaua fundamentala) desfasurandu-se in acelasi ritm, se va intretine o continua „punte de legatura” energetica catre masa de materie atrasa. Structurarile antimateriale (gaurile negre), in prima faza de constituire a Universului, si-au putut dezvolta si singure retele de camp structurale, dupa reguli similare materiei („blocajul” energetic realizat cu fronturi energetice corespunzatoare interactionarii/”stationarii” formatiunilor primare antimateriale…), fapt ce a putut determina procesul amintit anterior. La inceputuri, a fost mai greu ca un singur corp ceresc sa adauge aproape toate fazele de vibratie structurale, putandu-se realiza gruparea doar a unor faze de tranzitie de la antimaterie la materie. Cum sensul defazarii structurale este in sensul specific comportarii energetice respective (materia ? diminuare a vibratiei proprii, antimateria ? sporire a vibratiei proprii), acest tip de corpuri ceresti (stele) poate avea o durata mai mare pana la producerea novelor (supernovelor, in cazul antrenarii sistemelor cosmice mari…). Pentru trecerea sistemului relational al corpului ceresc (stelei) in fazele „opuse”/decalate de vibratie, defazarea se poate produce in bloc (in cazul relationarilor puternice), separat – pe categorii de comportare (materiala, antimateriala) – sau sporadic, cand elemente antimateriale (iesite din faza antimateriala) vor trece in straturile interioare materiale (unde este posibil sa se determine, prin interactionari, revenirea relativa la faza energetica anterioara), sau elemente materiale (iesite din faza materiala) vor trece in stratul exterior al nucleului, creand un proces de convectie „partial” (pe langa procesul cunoscut ce se desfasoara numai intre structurarile materiale), ce poate fi si cauza pentru celalalt proces pur material. ?i in cazul mijlocirii realizate de retelele de camp structural, chiar si in cazul prezentat anterior, de defazare sporadica, poate exista o zona intermediara cu procese repetate de creare si transformare de particule subcuantice (datorita energiilor foarte mari existente) – de modificare, in timp, a fazelor de vibratie specifice – astfel, determinandu-se asa-zisa zona a formelor de tranzitie (intre structurarile materiale si cele antimateriale). In cadrul corpurilor ceresti constituite pe nuclee de antimaterie (indiferent in care din variante), pot fi cazuri de constituire a retelelor structurale de camp – separat – (si) pe fondul straturilor (mai ales, interioare) de materie, in afara unor accidente de rupere, dislocare sau necompletare, ce se pot crea unei structurari de retea de camp asa-zis primordiale, prin producerea unor procese evolutive brutale, in cadrul realizarii racirii corpului respectiv si indreptarii spre configuratiile planetoizilor.

La nivel galactic (metagalactic), de la centrul galactic spre periferii, se pot intalni comportarile structurale, defazate pe toate manifestarile vibratiei fundamentale. Ajungand la nivelul sistemelor stelare, comportarile structurale vor fi defazate pe domenii mai restranse ale manifestarilor vibratiei fundamentale. Trebuie avuta in vedere regula atractiei materiei de catre antimaterie (regula ce poate suplini si stratificarea zonelor comportarilor structurale, pe faze de vibratie, zone ce trec, succesiv, in/prin procesul de defazare), ce poate face legatura (deci) intre faze diferite de manifestare structurala, intr-un spatiu restrans, care, in mod normal, n-ar fi indeajuns pentru realizarea procesului de defazare respectiv (defazare, se intelege, a semnalelor energetice transmise prin reteaua fundamentala, prin intermediul primului mecanism de autoreglare energetica; chiar daca va urma si trecerea afectarilor prin pauzele energetice ale retelei fundamentale, acestea nu vor mai fi libere de a realiza viteze superluminice, ca atunci cand emisia s-ar face direct in pauzele energetice din t2-p. si cand exista lanturi de transmisie libere, ci ele vor realiza respingeri repetate si echilibrari, in zonele in care au fost surprinse, imediat dupa iesirea din primul mecanism de autoreglare (mecanism in cadrul caruia, absolut toate lanturile de transmisie zonale sunt ocupate de afectari), acest proces intarzietor producandu-se pana la trecerea vibratiei fundamentale de pauza energetica). Daca urmarim defazarea fireasca, aceasta are nevoie de spatii foarte intinse, cum putem observa, de exemplu, scara distantelor dintre planete si Soare, apoi scara diametrelor planetare si stelare, comparata cu cea anterioara, desi evolutiile stelare, planetare, in timp, ne pot deruta, deoarece raporturile dintre densitate, gravitatie, temperatura (reglate de valoarea termodinamica a retelei fundamentale, comparativ cu valoarea termodinamica a retelelor structurale), vor dezvolta diverse cicluri structurale evolutive, cu configuratii structurale ce pot sa difere de configuratiile structurale de inceput si care, in timp, pot avea defazata insasi manifestarea proprie structurala, dar intretinandu-se permanent relatii energetice de adaptare interne si externe. O defazare structurala mai lejera nu va rupe total relatiile energetice, ci doar va modifica raporturi de interactionare, deoarece la nivelul particulelor initiale (cele mai mici particule universale), tensionarea – ce prin deplasarea sa prin particula va determina vibratia – are o anumita „grosime” (desi cu diferente ale intensitatii manifestarii procesului), „grosime” ce mai permite realizarea unei contactari a unei alte portiuni – cu diferentele de rigoare – a tensionarii amintite. Revenind la stratificarea zonelor cu defazare in manifestarea energetica propriu-zisa si gravitationala, remarcam o corespondenta fireasca intre, de exemplu, trei puncte ale unui corp (sistem) ceresc. Daca A este centrul, B – mijlocul, C – periferia, vedem ca semnalul din A va trebui sa ajunga in B pe faza acestuia, iar cel din B catre C si cel din A (ajuns in B pe faza acestuia) catre C, vor ajunge in C pe faza acestuia din urma. Aducerea fortata a unei structuri intr-o zona defazata fata de normal va crea o interactionare corespunzatoare defazarii zonei fata de faza structurii, faza a structurii ce va suporta si ea unele relative modificari, datorita schimbarii relatiei de interactionare cu reteaua fundamentala (corespunzator noii valori de afectare zonale fundamentale). Apoi, cum o interactionare de sporire/diminuare a retelei fundamentale, va intari/diminua caracterul de manifestare a structurarilor, deci si evolutia termodinamica proprie, de defazare, a retelelor structurale primordiale (ale structurilor aflate in discutie). Manifestarile retelei fundamentale vor contribui la evolutia/involutia procesului de defazare structurala, astfel: manifestarea A (de diminuare) va incetini procesul de defazare structurala antimateriala, manifestarea B (de sporire) va spori procesul de defazare structurala antimateriala, manifestarea C (de diminuare) va diminua procesul de defazare structurala materiala, manifestarea D (de sporire) va spori procesul de defazare structurala materiala. Straturile structurale ale gaurilor negre, stelelor, planetelor nu se vor putea apropia sau departa mai mult (fata de celelalte componente), decat in anumite limite de corespondenta a afectarilor structurale si fundamentale intalnite, cand atractiile afectarilor de tip opus si respingerile afectarilor de acelasi fel nu mai au putere de exercitare asupra retelelor primordiale structurale (repercutare, ca proces, in ansamblu, ce trebuie sa aiba loc in momentele de contact ale acestora cu reteaua fundamentala). Ordinea de producere a manifestarilor fundamentale este: A, B, pauza energetica din t2-p., C, D, pauza energetica dintre t3-p. si t1-p. In gauri negre libere sau „ocupate” (de dimensiuni foarte mari, ce prind domeniul fazelor intre antimaterie si materie; nu si cazul prinderii materiei prin regula generala de atractie a materiei de catre antimaterie), ce au devenit, de fapt, stele (cu stratificari zonale, pe faze), prinderea manifestarii B, vecina stratului cu manifestarea pauzei energetice din t2-p., va crea, pe timpul evolutiei procesului de defazare structurala, treceri in posibilitatea de a emite viteze superluminice (energetic), iar din unele posibilitati de acest fel, ce existau deja, vor aparea posibilitati materiale ce folosesc manifestarea C. Gravitatia, plus componenta suplimentara centrifugala – gravitovortex, vor da curs unor evolutii de procese, intre anumite limite, participand la constituirea destinului energetic al acestora. Structurari ce sunt atrase de stele (sau alte corpuri ceresti ce detin gravitatie), pot fi preluate initial in faza acestora (in faza primelor), ca apoi sa se actioneze prin atractie antimateriala sau materiala (cu raportul general marit intre sporiri/diminuari sau intre valorile acestora, luate separat pentru participantii la interactiune). Vibratia fundamentala nu poate fi intoarsa din cursul sau, decat incetinita, dar pot fi intoarse, zonal, evolutiile proceselor.