In cadrul galaxiilor, centrele acestora sau ale stelelor emit o multitudine de coduri energetice (pe toate manifestarile: A,B, t2-p.,C,D), care, la o anumita distanta, prin defazarea afectarilor astfel transmise prin reteaua fundamentala, vor interactiona cu fazele dominante energetic ale corpurilor cosmice prinse astfel sub influenta energetica amintita. Daca la planetoizi, faza vibratiei centrului acestuia si imediat urmatoarelor straturi ale nucleului trebuie sa fie foarte apropiata de manifestarile materiale aflate pe comportarile C,D ale magnetonilor fundamentali (dar observand ca trecerea de pe manifestarile A,B ale magnetonilor fundamentali se face peste t2-p., sau trecerea pe manifestarile A,B se face peste pauza energetica dintre t3-p. si t1-p.), la nucleele galactice sau stelare, faza vibratiei acestora poate sa fie mai indepartata de fazele de vibratie materiale specifice (gaurile negre cu atat mai mult, nucleele stelare cu mai putin, fata de propriile manifestari materiale din crusta stelara). Mai departe, se vor realiza interactiuni intre fazele de vibratie dominante ale corpurilor ceresti. Faptul ca exista actuala configuratie a corpurilor ceresti, demonstreaza selectia realizata, in timp, a structurarilor (antimateriale si materiale), in functie de faza de vibratie. Planetoizii vor avea faza de vibratie dominanta redata (local – tot retelei fundamentale), in special, de retelele structurale de camp magnetic (la care se mai adauga, firesc, si „auxiliare” energetice); valoarea fazei nucleului este deja transformata la nivelul fazei dominante (locale); aceasta va interactiona in/spre exterior tot cu valori dominante, iar in interiorul sistemului, prin valori energetice corespunzatoare orbitarii corpurilor ceresti (rezultate din interactiunea, atat a energiilor transmise prin/de retelele magnetice structurale, cat si a manifestarii energetice a nucleului), deoarece retelele structurale magnetice ale corpurilor ceresti dominante nu se pot intinde la distante foarte mari. Daca am amintit de aducerea unor particule de materie si antimaterie la contact, pe cai artificiale, in asa fel incat asa-zisa sarcina electrica sa fie in raporturi: -1, +2/3; +1, -2/3 ? respectiv raporturi intermediare celor amintite, realizate in acceleratoare de particule sau reactoare nucleare, va trebui sa aducem in discutie si cazul (mai mult teoretic) aducerii fortate a unor structurari de materie (pentru exemplificare, desi se poate folosi si cazul invers) in camp energetic antimaterial (antiluminic), acolo unde exista el in mod natural (in cosmos). Astfel, relatiile moleculare, atomice, nucleare, etc vor avea de suferit in cadrul structurarilor de materie si aceasta datorita deformarilor de valori energetice ale afectarilor componente ale amintitelor relatii [nu numai datorita interventiei, prin contact - tinzand mereu spre modificare - cu reteaua fundamentala, pe faza de vibratie a structurarilor materiale, ci si, in primul rand, datorita relatiei termodinamice generale a retelei fundamentale zonale].

Practic, structurarile materiale – la cel mai mic nivel (in acest caz) – sunt aduse in pragul trecerii in fazele specifice antimateriale si, deci, unde va fi cazul (posibil si in totalitate), structurarile materiale vor deveni antimateriale, recoordonandu-se dupa principii antimateriale. Ar mai fi nevoie de o perioada de timp pentru aducerea la un nivel stabil (acomodat noului mediu in care se afla) a vitezei de vibratie si a valorii termodinamice a retelelor structurale materiale; in zona antimateriala se tinde spre marirea vitezei de vibratie, iar in zona materiala se tinde spre micsorarea vitezei de vibratie fundamentala. Tendintele amintite, pe timpul aceleiasi vibratii afectata de sursa (afectare ce poate intra si pe urmatoarele manifestari ale pulsatiilor magnetonilor fundamentali, pastrandu-si mai departe relatia de viteza (mai putin intrarea vitezelor > „c” in primul mecanism de autoreglare) si putere energetica, specificand ca mecanismul pauzelor energetice va intarzia echilibrarea energetica a lanturilor fundamentale, proportional cu densitatea de afectare a acestora; vor fi respectate in pauzele energetice regulile de interactiune a afectarilor de tip opus/de acelasi tip si, de asemenea, pe/pentru lanturile de transmisie fundamentale necontactate in mod direct, respectandu-se relatii de inglobare (a acestora in procese) probabilistice (oscilatii ale valorilor sectiunilor, dar cu pastrarea valorii intregului), matematice (la/in toate zonele de manifestare a componentelor structurale, a fortelor si legaturilor lor, a proceselor ce se dezvolta, tinand cont de faptul ca se opereaza cu aceleasi tipuri de elemente, afectari, reguli, etc, in/prin aceeasi modalitate de transmitere si manifestare); va exista o stricta relatie de proportionalitate, la/pentru toate pauzele energetice ale tuturor zonelor afectate de structurari si procese, si intre calitatile si cantitatile ce vor intra si vor iesi din pauzele energetice. Emisiile de pe manifestarile: A, B (de exemplu), dupa ce au suportat, pe timpul pauzei energetice din t2-p., cele expuse anterior, vor fi suplimentate de catre emisiile structurarilor antimateriale ce activeaza pe t2-p. (structurari sustinute energetic-gravitational de cele ce activeaza pe manifestarile: A, B), ca toate aceste emisii (afectari) sa intre apoi pe manifestarea C. Datorita defazarilor specifice (materiale si antimateriale), reteaua fundamentala va suporta numai un singur contact propice „manevrarii” retelelor structurale (pe manifestarile A,B, t2-p., respectiv pe manifestarile C,D), la o singura deplasare a vibratiei prin particulele initiale. Acest contact propice va fi asteptat, atunci cand reteaua structurala a ajuns mai repede, imediat dupa intrepatrunderea (trecerea) lanturilor „cubului” („cuburilor”) fundamental(e) de retea parasit(e) si cand nivelul energetic va fi cel corespunzator unei noi „traversari”. Faptul se datoreaza si impractibilitatii pauzei energetice dintre t3-p. si t1-p. (atat pentru retelele structurale, cat si pentru cea fundamentala) pentru realizarea contactarilor.

Spiritul uman, avand o arhitectura diversa si adaptata relatiilor energetice universale (precum chakrele, formatiunile rotative permanente – incluse mecanismului energetic dirijat de chakre, dar supuse si mecanismelor celulare biostructurale si celulare propriu-zise – retelele structurale magnetice prelungite, apoi bioplasma), poate lucra pe diverse faze de vibratie, legatura dintre acestea putand sa o realizeze inmagazinarea energetica in structurarile chakrelor (si nu numai) si relatiile ce se vor stabili intre felul si cantitatile de energie inmagazinate in anumite momente, momente corespunzatoare periodicitatilor afectarilor ce compun codurile energetice primite, si recunoasterea unor coduri energetice sau semnale componente de coduri, ce vin de la o sursa ce emite in mai multe faze de vibratie sau in una singura. Recunoasterea semnalelor energetice este o operatiune simpla, fata de impunerea unei imagini, a unei configuratii energetice existente sau inexistente, prin obtinerea acestora fara sa mai vina semnale energetice „dinafara”, si anume, prin crearea de imagini si configuratii energetice din imprimari energetice (anterioare) in structurarea proprie. Aceasta este posibilitatea de folosire a inmagazinarilor in structurarea de retea, obtinute prin schimbarea si (apoi) pastrarea pozitiei in lanturile de retea a(le) particulelor initiale componente ce au fost interactionate. Aceasta imprimare poate fi folosita activ la urmatoarele sale contactari si interactionari cu reteaua fundamentala, interactionari ce pot fi, deci, preluate de structurarile specializate in recunoastere si prelucrare. De aici incolo se pot face imitatii ale programelor de calculator, care, de fapt, sunt ele imitatii ale comportamentelor neuronale (in ultima instanta) si biostructurale. Un rol important il are modul in care structurarea ce decodifica reuseste sa selecteze numai semnalele necesare. Aici ne gandim si la o combinatie intre imprimarile obtinute intr-o anumita faza de vibratie si modalitatea de a le impune acestora o alta faza de vibratie pentru lucru (prin manevrarea elementelor arhitecturale ale spiritului, acolo unde ele exista cu aceste posibilitati; de exemplu, transformarea rotatiei naturale sau a contactarilor naturale in modalitati comportamentale fortate si dirijate).