?i pentru crearea avansului de periheliu in miscarea circumsolara a planetelor, va conta (in structurarea Soarelui) ansamblul miscarilor rotative de spin, jocul energetic spatial dezvoltat, dar, in special, orientarea planurilor de rotatie [ale componentelor de la nivel microstructural; in cazul stelelor, procesele si componentele de suprafata nu sunt concludente, nucleul, straturile interioare, zona de convectie avand, posibil, in compozitie: structurari antimateriale sau/si structurari materiale cu diferenta de faza, forme de tranzitie (in faza antimateriei sau in cea a materiei)… ultimelor doua tipuri fiindu-le specifica starea plasmatica…] pentru determinarea configuratiilor spatiale (si) ale straturilor energetice compuse, rezultante, de la nivel macrostructural.

Pentru toate cele ce le veti intalni in lucrare, ar mai fi nevoie de o remarca. ?i anume, trebuie evidentiat modul relativ de apreciere si masurare, de catre noi, a unor caracteristici energetice si a unor procese, desi foarte precis fata de unele sisteme de referinta. Astfel, trebuie tinut cont ca ceea ce observam si masuram noi se produce intr-o anumita valoare energetica si termodinamica a retelei fundamentale, si apoi, trebuie considerata manifestarea componentelor aparatelor de masura sau ale sesizorilor, in cadrul acelei valori amintite a retelei fundamentale, si capacitatea de bruiaj energetic pe care o manifesta componentele enuntate. Daca lumina are unda portanta in care predomina diminuari ale vibratiei normale fundamentale („ – „), angrenajul electron–pozitron (relatia lor) va fi respins(a) de afectarile de acelasi fel [stiind ca electronul are sarcina electrica „–1”, va trebui ca pozitronul sa aiba sarcina electrica „+2/3”, deci, sa fie pozitron material, aceasta fiind in consens si cu faptul ca interactiunile (directe si imediate) trebuie facute pe aceleasi portiuni ale reprizelor tahionice ale manifestarilor magnetonilor fundamentali, adica, materia pe manifestarile: C, D, iar antimateria pe manifestarile: A, B; timpul 2 particular este utilizat de antimaterie in special, datorita devansarii vibratiei materiale de catre cea fundamentala si folosirii, eventual, doar a unei portiuni de tranzitie a timpului 2 particular de catre materie]. La intrarea in cealalta jumatate a ciclului universal, de exemplu, protonul, ce contine 2 quarkuri „u ^+2/3” (de fapt, 2 pozitroni materiali), si un quark d ^–1/3 (substanta+antisubstanta ? e ^–1 + u ^+2/3, adica electronul aflat in interactiune directa si imediata cu quarkul „u ^+2/3”), va avea echivalent (omolog) antiprotonul (antimaterial), format din 2 quarkuri „–2/3” provenite din quarkuri „u ^+2/3” (acum, acestea avand diferenta de faza de vibratie fata de vibratia fundamentala – modificata ca „evolutie”, plus ca, si inainte si dupa intrarea in cealalta jumatate a ciclului universal, aceste quarkuri au manifestare contrara evidentierii surplusului energetic datorat defazarii specifice materiale/ antimateriale) si un quark „+1/3” [avand antisubstanta si substanta, respectiv pozitron antimaterial (provenit din electron, prin defazare…), aflat in interactiune directa si imediata cu quarkul „–2/3”].

Cu alte cuvinte, surplusul datorat manifestarilor materiale si antimateriale este decisiv in structurarea componentelor materiale, respectiv antimateriale, ce pare a fi de ? 1/3 din valoarea totala energetica la nivel quark. Este posibil sa se formeze si alte combinatii, dar acestea trebuie sa fie acceptate si suportate de valoarea generala energetica zonala a retelei fundamentale, deci structurarile depind de gravitatie si de relatiile termodinamice existente intre toate participantele la procese.

In concluzie, substanta, antisubstanta pot fi: (e ^–1 ; u ^+2/3), respectiv (e ⁺¹ ; u ^-2/3), iar angrenajul lor poate constitui fotonul, d (-1/3),?d (+1/3). Componenta unui quark d (-1/3) = (e ^–1 ; u ^+2/3), iar a unui antiquark ?d (+1/3) = (e ⁺¹ ;?u ^-2/3). Undele portante cu caractere „+” sau „ – ”, pot respinge sau atrage, dupa regula: „afectarile incidente de acelasi fel se resping (cu rasfrangere asupra structurarilor generatoare), afectarile opuse se atrag (se echilibreaza)”, (pe) acei corpusculi ce produc afectari incidente afectarilor ce compun undele portante. Astfel, daca fotonul este (e ^–1 ; u ^+2/3), iar antifotonul este (e ⁺¹ ; u ^-2/3), iar regula a fost expusa, ar mai ramane de rezolvat incidenta codurilor (fotonul, ghidat de afectarile de pe manifestarile C,D, iar antifotonul, ghidat de afectarile de pe manifestarile A,B ale magnetonilor fundamentali).

Universul fiind un „corp comun”, procesele sale se vor tine lant, chiar daca in timp si spatiu, si chiar daca dupa o anumita perioada, sursele vor primi raspuns pe masura emisiei. Afectarile venite pe acelasi lant de transmitere fundamental (si care vor interactiona dupa regulile stabilite) va fi necesar sa aiba acelasi moment de exercitare la intalnirea lor pe lant, nu la producerea lor de catre sursa. Astfel, intrarea afectarilor produse in manifestarile A,B, pe manifestarile C,D, explica interactionarea gravitationala. Dar pentru aceasta este nevoie de o intindere mare de retea, necesara intrarii pe manifestarile urmatoare, comune structurarilor ce vor fi interactionate.

Planetele pot avea faze de vibratie rezultante diferite, ce vor determina orbitari diferite. Piramida lui Keops, se spune, avea (are) rolul de mentinere a unei faze specifice de vibratie planetara (afectata, se spune, si de actiunea nociva energetica a pamantenilor).

Daca, experimental, s-a constatat ca o raza de lumina portocalie de la lampa cu mercur va avea variatii semnificative ale vitezei – indreptata spre cele patru puncte cardinale – aceasta este posibila datorita influentelor gravitationale manifestate diferit, din diverse directii galactice, metagalactice – aceasta pe durata fiecarei vibratii universale (a retelei fundamentale), in cadrul primului mecanism de autoreglare – dar si datorita repetabilitatii procesului pe toate celelalte vibratii fundamentale, care, avand (deci) periodicitate, formeaza al doilea mecanism de autoreglare. In plus, viteza este spatiul parcurs in unitatea de timp, iar repetabilitatea distantelor (diferite) parcurse de afectarile electromagnetice – la fiecare alta vibratie fundamentala – va determina observari constante ale variatiei vitezei spre diferitele directii spatiale. Repetabilitatea afectarilor energetice (codurile energetice emise) este caracteristica atat sursei semnalului urmarit, cat si receptorului (care si acesta este sursa in acelasi timp, dar in acest caz, un alt receptor nu este interesat de semnalele lui), astfel incat receptarea nefiind altceva decat un raport permanent de semnale energetice (afectari ale retelei fundamentale) in interactionare (fiind obligatorie, pentru receptor, formarea de structurari capabile de/pentru recunoastere, inmagazinare, prelucrare, reactionare – informationale, etc). Pentru validarea acestor consideratii, nu trebuie uitat ca, la afectarea unei singure vibratii fundamentale, sporirea acesteia determina marirea (desi foarte mica) vitezei de transmisie a afectarii, iar diminuarea vibratiei fundamentale determina micsorarea vitezei de transmisie a afectarii. Codurile antiluminice (antimateriale) ale centrelor sistemelor cosmice (ce sunt surse gravitationale) au marite vitezele de transmisie (ale propriilor afectari ale vibratiilor retelei fundamentale, comparativ cu viteza neafectata a vibratiei normale fundamentale). Consideratiile anterioare sunt pentru cazul interceptarilor pur energetice; pentru cazul interceptarilor corpusculare, fotonii pot avea anulate anumite afectari componente ale undei portante, de catre afectarile codurilor gravitationale, ceea ce va putea determina, in aceste momente, numai comportarea specifica corpusculului, fara deplasarea specifica in spatiu… Un receptor ar putea decodifica, ori procesul ondulatoriu, ori procesul corpuscular, ori o selectie din cadrul acestora.

Atunci cand campuri energetice suplimentare antiluminice sau luminice (antimateriale, materiale) intervin peste comportarea normala a unei structurari, se vor manifesta urmatoarele: un camp antiluminic (antimaterial) va spori vibratia zonei de retea fundamentala, ceea ce va duce la o defazare a vibratiei retelei fundamentale, fata de structurarea din zona respectiva (care, in timp, isi va apropia si ea faza, printr-o rezultanta, de faza interventiei suplimentare energetice). Afectarile retelei fundamentale (acum defazata) vor fi pe un alt moment al manifestarii vibratiei fundamentale, ceea ce duce la neinterceptarea de catre structuri ramase pe momentul anterior, corespunzator relatiilor de interactionare ce au existat pana in momentul interactionarii suplimentare a primei structurari amintite. Chiar daca la interactionarea antiluminica si la cea luminica (antimateriala si materiala), datorita ingustarii duratei, respectiv dilatarii duratei de vibratie a retelei fundamentale din zona interactionata, se vor micsora, respectiv mari perioadele efective de manifestare a afectarilor propriu-zise zonale ale retelei fundamentale (pe langa consideratiile identice referitoare la intreaga perioada a unei vibratii zonale fundamentale), la intalnirea afectarilor propriu-zise (si mai precis, cele din momentele de contactare din cadrul intregilor manifestari ale vibratiei fundamentale, vibratii fundamentale complete care si ele, in zonele afectate, isi vor modifica durata de manifestare), precum si a manifestarilor intregilor vibratii – foste zonale – venite acum la intalnire, nu vor mai exista diferente de durata, datorita reechilibrarii retelei fundamentale, eventual, doar defazari de afectari propriu-zise (informatii, semnale energetice), atunci cand au intervenit actiuni suplimentare energetice. Astfel se explica interactiunile de magnetizare, energizare generala sau interventia credintei, prin aceasta realizandu-se o energizare luminica, de catre componentele arhitecturale ale spiritului, la nivelul corpului celular, defazand in primul rand vibratia retelei fundamentale zonale, astfel incat afectarile corpului celular sa vina defazate celor ce trebuiau sa fie normale (ceva ce ar putea fi sugerat de expresia „ii fuge pamantul de sub picioare”), ca apoi, printr-o rezultanta de interactionare, chiar vibratia proprie a componentelor structurilor celulare sa se indrepte spre defazarea retelei fundamentale zonale. In concluzie, vrajile, farmecele (magia neagra, precum si cea alba), sfintirile, binecuvantarile, etc, vin sa schimbe faza de vibratie a structurarilor, pentru a se devia de la cursul normal al destinului, in rau sau in bine. In al doilea caz, in schimb, nu se vor atrage echilibrari energetice suplimentare, decat pozitive. Numai o anumita faza a vibratiei fundamentale (moment al unei manifestari: A,B,C,D, t2, t3 ? t1) va fi eficient contactata si folosita pentru rotatia de spin a retelei structurale: aceea corespunzatoare celei mai propice faze a retelei structurale, ce se pare ca e singura pe timpul manifestarii unei vibratii, care va avea puterea motrice necesara schimbarii „cadranului” vibratoriu fundamental si traversarii cubului fundamental de retea in care se afla.