*

Dupa aceste referiri, puteti alege o varianta corespunzatoare, dar nu trebuie uitat faptul ca in experimentul prof. Razus, initial, obiectul s-a reflectat in oglinda, ca, la vidarea clopotului de sticla, obiectul sa nu se mai reflecte, si deducandu-se ca: obiectul, sursa si oglinda se puteau vedea (si) in cel de-al doilea caz.

In concluzie, incompleta relatare a experimentului in vidul creat, duce la deficiente in/de interpretare. Astfel, foarte important era, sa se fi specificat daca, intre sursa de lumina si obiectul folosit, exista vreun paravan (eventual, sursa sa fi avut emisie polarizata, indreptata spre oglinda), sau daca exista observatii directe, referitoare la razele reflectate de la suprafata obiectului folosit, dar aceasta, in cazul venirii razelor incidente, doar de la sursa de lumina. In lipsa unor complete observatii si masuratori, vor exista diverse speculatii …

… De mentionat ca, in cazul unor interventii suplimentare in zona Terrei, a sistemului solar, etc, procesele pot deveni denaturate, iar in alte zone neinteractionate, fenomenele pot decurge si aproape identic ca in zona noastra, sau intr-un alt raport al (afectarilor) fazelor de vibratie (fundamentala si structurala), deci neobservabil(e) pentru noi, in acest din urma caz (atunci cand informatiile din acele zone trec prin zona noastra de retea fundamentala, intr-o alta faza decat cea specifica noua, desi, si pana la noi, s-au mai defazat).

Autorul se pronunta spre o ineficienta interpretare a tuturor datelor obtinute, sau, in cazul imperfectiunii acestora, spre o ineficienta intuitie a solutiilor reale… Timpul va „raspunde” concret … acestora. Solutiile propuse pentru varianta prof. Razus nu pot ramane decat o „rezerva”, rezerva ce va fi operationala, doar in cazul unor infirmari ale solutiilor general acceptate si prezentate, deci numai in cazul unor dezinformari stiintifice mondiale (posibil, uneori, si fara intentie) si al unei conspiratii … la acelasi nivel. Aranjamentul experimental al lui Fizeau nu este concludent, in varianta lucrarii de fata, in ceea ce priveste a cui determinare de viteza este (a undei portante sau a corpusculilor fotoni), deoarece permanent fotonii pot adera sau parasi unda portanta, dar, pe de alta parte, repetabilitatea procesului, a traseului energetic al undelor portante succesive, ar putea explica transportul corpusculilor fotoni catre observator si, deci, constanta procesului de schimbare a celor patru cadrane necesare conturarii miscarii de spin in exercitiu a corpusculilor fotoni, la fiecare trecere a cate unei vibratii (fundamentale si structurale), ce va constitui, in cele din urma (si prin traversarea a cate unui cub de retea fundamentala, la fiecare trecere a cate unei vibratii), constanta vitezei corpusculilor fotoni, „c”. Procesele intarzietoare ale afectarilor create de structurari, daca ar pastra valori perceptibile pana la venirea (tensionarii) vibratiei pe/in aceeasi faza, ar putea contribui la sporirea undelor tahionice urmatoare. Depinde, la care din posibilitati va adera faza comportamentala a fotonilor.

***

La sfarsitul secolului al XIX-lea, Albert Michelson si Eduard Morlé au comparat valoarea vitezei luminii, masurata in directia rotatiei Pamantului, cu valoarea ei masurata in directie perpendiculara. Ambele viteze au fost identice. Dupa 18 ani, Albert Einstein a renuntat la notiunea de timp absolut si a dedus un nou postulat: „viteza luminii, masurata de orice observator, trebuie sa fie egala si independenta de viteza directiei in care se misca observatorii”. In zilele noastre, insa, Cesar Lattes (Brazilia) a demonstrat ca o raza de lumina portocalie, de la lampa cu mercur, a suferit variatii semnificative, indreptata spre cele patru puncte cardinale. Iata cum, nerelatandu-se complet experimentele si neinterpretand corect marimile si componentele fizice (materiale si energetice) participante la proces, necoreland corect fortele, directiile si masele cosmice (pe ansamblul lor), conjuncturile spatiale ale acestora, se pot obtine rezultate diferite.

***

Sporirea vitezei vibratiei prin reteaua fundamentala (sau diminuarea acesteia) nu poate sa disloce portiuni ale retelei amintite, deoarece, din aproape in aproape, continuu, se produce reechilibrarea de retea [cu eventuale afectari (fronturi energetice) de tip opus, sau, pur si simplu, prin extinderea fazei de vibratie: pe moment, numai in zona in care s-a reusit, prematur - prin interactionari - echilibrarea de retea, apoi, in intregul sistem al retelei fundamentale]. Chiar daca in Univers nu ar fi un echilibru relativ intre cele doua tipuri de afectari ale retelei fundamentale, tot nu ar deranja procesul de schimbare continua, ritmica a fazei de vibratie, datorita transmiterii treptate – din aproape in aproape – prin retea, si nu bruste (ceea ce poate duce la o schimbare treptata a fazelor de vibratie fundamentale, fara a deranja cursul proceselor structurale, doar, in timp, realizandu-se o schimbare – mai rapida decat a cazului normal – a raportului fazelor de vibratie, intre reteaua fundamentala si retelele structurale). Un cod energetic constituit/dezvoltat la scara mare structurala este cu mult mai puternic decat comportarea structurala normala.

Un alt proces, ce se datoreaza alternantei celor patru cadrane necesare miscarilor de spin, este cel al crearii (prin aceeasi retea fundamentala) avansului de periheliu in miscarea intraatomica a electronilor (ca urmare a complexului de miscari create la nivel nuclear).