…Pot exista (si) unde portante „+” pentru pozitronii materiali, dar acestea vor fi transmisii sporadice, de foarte scurta durata… La aparitia unui front energetic „ – ”, se produce stagnarea pozitronilor materiali si transformarea lor, la urmatoarea vibratie (la inapoierea vibratiei prin particule…), in electroni.

Afectarile de acelasi tip (venite pe acelasi lant de retea fundamentala, din sens opus) se vor respinge (surplusul energetic mergand mai departe), cele de tip opus se vor atrage, cu efect imediat, insumat in reteaua fundamentala, de a departa structurile de retea generatoare (ale afectarilor), respectiv, de a le apropia. A se diferentia deplasarea datorata interventiilor energetice suplimentare, de „deplasarea existentiala” a structurilor de retea (primare), si apoi de cea a formatiunilor lor de la nivelele structurale superioare, neinteractionate [dupa felul cum sunt orientati spinii, exista doua tipuri de particule: de dreapta (cu rotire spre dreapta) si de stanga (cu rotire spre stanga); particulele sunt „de dreapta”, atunci cand sensul vectorului spinului coincide cu sensul de miscare a particulei, iar „de stanga”, atunci cand cele doua sensuri sunt contrare; la/pentru un anumit nivel energetic („general”) gravitational galactic, se vor stabili orientarile de spin „generale” ale particulelor primare (depinzand de conjunctura energetica spatiala si de faza de vibratie manifestata); in/pe timpul relationarilor dintre particulele primare, in functie de nivelul energetic sustinut de/in aceste relatii, se vor putea transforma, sau nu, caracterele de stanga si de dreapta, unele intr-altele, doar pentru anumite particule, mai slab sustinute de relatie; campurile suplimentare, printre care si cel magnetic terestru, vor putea face acest lucru (interactionand asupra relatiilor, acolo unde acestea exista); daca efectul campurilor gravitational galactic si magnetic terestru ar fi invers, ar trebui ca, in afara/lipsa ultimului, structurarile sa se dezmembreze; polaritatile „+/+/- ”, „ -/-/+”, cate una orientata spre sursa fortei dominante (depinzand de conjunctura energetica spatiala si de faza de vibratie a particulei primare), iar apoi una din celelalte si catre alta forta zonala mai evidenta (dar alternanta spatiala a polaritatilor fiind compatibila cu/pentru pastrarea interactiunii), vor determina spinul, apoi caracterul de stanga/dreapta al particulei (particulelor) primare; planurile rotative de spin ofera inspre sursa gravitationala, (mai mult) o polaritate „+/ - ”; astfel, aceasta va fi prima prioritate de interactionare, gravitationala (ce va da si directia de miscare a particulei/particulelor, dupa regula de interactionare a afectarilor/fronturilor energetice), ca apoi sa se produca a doua prioritate de interactionare (a celorlalte componente de „polaritati”); vor fi: e ^–1, u^+2/3, d ^-1/3, atat „de stanga”, cat si „de dreapta”, pentru fiecare din cei 2 „spini” ai lor], care este o deplasare determinata de o regula constanta. Pentru respingerea/atragerea generala a unei particule (corpuscul), apoi pentru determinarea spinului, va trebui un anumit nivel energetic si compatibilitate, pentru schimbarea caracterului stanga/dreapta, un alt nivel energetic (si compatibilitate), pentru dislocare structurala, un alt nivel energetic (si compatibilitate), pentru portarea fotonilor, un domeniu energetic determinat de conjuncturile rotative ale polaritatilor celor doua componente si de puterea energetica necesara respingerii intregii relatii, la/pentru compatibilitatea necesara intervenind permanent radiatia termica de fond sau undele intarzietoare ale acesteia peste radiatia neutrinica de fond, cat timp nivelul energetic necesar al fotonilor se pastreaza. Fronturile „+”, in functie de nivelul lor energetic, le pot stagna fotonilor relatia, le pot porta relatia (foarte rar, numai la valori foarte mari si numai in conjunctura cand polaritatea „+” poate fi prinsa neechilibrata) si le pot rupe relatia. In concluzie, rezultanta energetica va da verdictul miscarii, interactionarii, transformarii, etc, bineinteles, la/pentru compatibilitate de interactionare si unde (spatial) un front energetic realizeaza impactul cu o polaritate (si cu ce nivel energetic) sau cu echilibrarea generala (si cu ce nivel energetic), pentru a reusi deplasarea structurala [adica frontul energetic operator (obtinut din respingerea/„ricoseul” fronturilor interactionate) sa penetreze pana la reteaua primara, generatoare de polaritati], echilibrarea ulterioara contand mai putin (din acest punct de vedere). Electromagnetismul si forta tare nucleara nu tin cont de orientarea particulelor, dar in cazul fortei slabe orientarea lor prezinta o importanta deosebita (numai particulele orientate spre dreapta si antiparticulele orientate spre stanga poseda sarcina slaba; particulele orientate spre stanga si antiparticulele orientate spre dreapta sunt neutre din punct de vedere al fortei slabe si nu participa la interactii slabe). O particula care are masa de repaus diferita de zero poate sa-si schimbe orientarea, pe cand particulei cu masa de repaus zero ii este interzisa o astfel de comportare. Din cauza ca sarcinile slabe ale electronilor „de dreapta” si „de stanga” sunt diferite, sarcina slaba nu poate sa se conserve! Aceasta se numeste „violarea paritatii”.