Viteza luminii este, astfel, viteza procesului de alternanta a celor patru cadrane specifice miscarilor de spin ale tuturor componentelor structurale [atunci cand procesul este valorificat de prezenta corpusculilor fotoni, acestia activand, in acest caz, (si) in cadrul procesului de propagare a energiilor electromagnetice], iar viteza cu care se propaga afectarea mecanismului de autoreglare prin reteaua fundamentala, la contactarea unui singur cadran fundamental, de catre componentele sursei, este mai mare decat „c”, denumita (si) tahionica.

La contactarea, deci, a unui cadran fundamental, de catre componentele structurale (retelele primare), se va produce o interactionare in lant, a carei viteza este mai mare decat „c” [interactionare, ce va folosi mecanismul de autoreglare al vibratiei fundamentale de retea; acest mecanism functioneaza (si) neinteractionat, dand radiatiile: termica si neutrinica de fond, sau interactionat, in acest caz, afectarile fiind impartite valoric de magnetonii fundamentali, dar urmarindu-se si respectandu-se o uniformitate de viteza si comportamentala; viteza radiatiilor: termica si neutrinica de fond este egala cu „c”, cand ne referim la procesul (consecintelor) repetabilitatii afectarilor proprii ale vibratiei retelei fundamentale, mai precis, la procesul repetabilitatii manifestarilor: A, B, C, D ale pulsatiilor magnetonilor fundamentali (repetabilitate, deci, valorificata), insa resimtirea acestor manifestari de catre structuri, datorita comportarilor de spin (ce sunt compuse din accesarile a cate patru cadrane fundamentale, cate unul la fiecare trecere a vibratiei prin retea, de la timpul 1 particular, la timpul 3 particular), se va face considerand (interceptand) doar cate o manifestare din cele patru: A, B, C, D; viteza afectarii create numai datorita unei contactari a retelei fundamentale, ori numai intre componentele magnetonilor retelei fundamentale, ori prin contactare exterioara, de catre structurari (afectare, ce va folosi primul mecanism de autoreglare), va fi mai mare decat „c”; ca un al doilea mecanism de autoreglare, se poate defini repetabilitatea primului mecanism de autoreglare si, in plus, avand posibilitatile proceselor intarzietoare din pauzele energetice din timpul 2 particular si dintre timpul 3 particular si timpul 1 particular; asa-zisul prim mecanism de autoreglare, care, la „trecerea” sa, nu poate afecta decat o singura data comportarea energetica si structurala a structurarilor, are viteza mai mare decat „c”; asa-zisul al doilea mecanism de autoreglare are viteza egala cu „c”].

Viteza luminii (ce este data, practic, de viteza celui de-al doilea mecanism de autoreglare) este constanta (si egala cu „c”), datorita constantei repetarii primului mecanism de autoreglare, care are viteza mai mare decat „c”. In cadrul primului mecanism de autoreglare, se creeaza un proces intarzietor al zonei de emisie a sursei si unul al frontului de unda (acesta din urma are „grosime” destul de mare, deoarece afectarile de pe lateralele magnetonului fundamental, considerand sensul de transmitere, vor crea, unde e cazul, si transmisii intarzietoare). Din cele sase segmente de lant ale intersectiei de constituire a magnetonilor fundamentali, pe cele patru considerate laterale (dupa directia de inaintare a afectarilor), se vor desfasura interactiuni (repetate) cu valoare maxima, cel dinspre sursa se va afla si el in interiorul zonei afectate, iar numai pe cel exterior (al magnetonilor marginali), afectarile vor fi scapate. La procesul intarzietor al frontului de unda (din cadrul primului mecanism de autoreglare), scaparile energetice sunt cele ce dau viteza tahionica de inaintare cea mai mare prin retea, prin conjunctura aceasta a mecanismului de autoreglare amintit.

Procesul intarzietor al primului mecanism de autoreglare si scaparile energetice ale acestui proces sunt considerate ca avand „comportare” densa (scaparile energetice, ca si procesul intarzietor, intra in mecanismul de autoreglare amintit), pe cand cele ale pauzelor energetice sunt considerate ca avand comportare „rarefiata” [scaparile energetice ale pauzelor, ca si procesul intarzietor din pauze sunt realizate de „viteze” neutrinice (si) pe acelasi lant de transmitere, neintrand in primul mecanism de autoreglare].

„Echilibrarea” manifestarilor electrice si magnetice „puternice” (din zona de manifestare a compatibilitatii interne a sursei, prin alternante spatiale ale „insumarilor” electrice si magnetice ce tin de „executarea” celor 4 cadrane fundamentale ale miscarii de spin, cate unul la cate o vibratie manifestata…) in manifestari electromagnetice „domoale si permanente” (din zona de manifestare a compatibilitatii externe a sursei, unde, pentru o sursa cu „activitate” asa-zis benefica/pozitiva, fronturile magnetice „+” aproape dispar…), va duce la interactionarea de catre aceste manifestari electromagnetice „domoale si permanente” a relatiilor electron – pozitron material (pozitronul material, u^+2/3 ? e^+2/3).

Pentru respingerea angrenajului: electron – pozitron material, trebuie sa existe emisii cu afectari incidente identice (privind afectarea retelei fundamentale), suplimentare (in afara) relatiei normale de manifestare a electronilor si pozitronilor materiali (aflati in relatie de atractie structurala). Astfel, unda portanta (tahionica) va realiza o rezultanta, impreuna cu actiunea fotonilor si, bineinteles, interfotonica, fiind, deci, intregita de afectarile angrenajului fotonic: electron – pozitron material.

Repetabilitatea fronturilor de unda, interceptata de receptorii structurali [in diferite variante, cu frecvente de interceptare, mai mari sau mai mici, datorate, atat unor emitatori simpli sau compusi (corpuri cosmice,…), cat si posibilitatilor receptorului (faza sau codurile energetice specifice manifestarii receptorului)], creeaza impresia receptionarii unor „portii” energetice [„reprize” energetice, ce vor constitui fundalul, de asemenea, energetic pentru manifestarea fotonilor corpusculi, ca fiecaruia dintre acestia, luat separat, sa i se poata atribui (asa-zisi) „fotoni” energetici avand comportare (energetica) mai domoala decat cea a corpusculilor…], care pot fi (sau nu) completate de corpusculi (corpusculi, avand coduri energetice compatibile), prin aderenta acestora la frontul de unda. Se pot dezvolta fenomene energetice cu frecvente mai mari sau mai mici decat frecventa de vibratie normala a retelei fundamentale, aceasta depinzand de posibilitatile comportamentale ale sursei si cele ale receptorului (emisia/receptia, pe faze de vibratie si tipuri de coduri energetice). Fenomenele emitatoare (corpurile cosmice, sistemele cosmice,…) si-au creat si urmaresc relatii de stabilitate/echilibru, la nivelul componentelor structurale, incat, prin forta a 5-a, se va manifesta intotdeauna h … considerand domeniul electromagnetic …

Relatia gravitationala poate avea mai multe conjuncturi de producere. Astfel, atractia intre codurile energetice (transmisiile sau fronturile energetice) stabilizate (uniformizate), de tip opus (ce determina, deci, relatia gravitationala generala), se poate produce, eficient, la/pe nivele (configuratii) structurale mari, unde relatiile magnetice, electrice (respectiv, antimagnetice, antielectrice) isi vor combina si echilibra identitatile de manifestare, si prin identitati electromagnetice (respectiv, antielectromagnetice) [veti vedea in capitolul urmator, cum manifestarile (tridimensionale de retea) dominante de proces, vor da: -1/+2 cu -2/+1 = -3/+3, dar cu un surplus energetic datorat unui anumit tip de defazare], acestea interactionand cu relatiile antielectromagnetice (respectiv, electromagnetice) provenite din manifestarile antimagnetice, antielectrice (respectiv, magnetice, electrice), care au diferenta de faza de vibratie, insa, tocmai distanta dintre structurarile generatoare este conditia crearii posibilitatii de interactionare, avand astfel transmiterile energetice aduse pe aceeasi faza (incidente) – la contactul prin reteaua fundamentala, caz in care, se poate pune in aplicare regula respingerilor afectarilor/fronturilor energetice de acelasi fel si echilibrarilor afectarilor/fronturilor energetice de tip opus. Apoi, relatia gravitationala se manifesta si pana la aceste distante – necesare facilitarii interactionarilor pe aceeasi faza de vibratie (diferenta de faza de vibratie a transmiterilor energetice prin reteaua fundamentala nu poate crea interactionare directa) – dar numai intre manifestari cu aceeasi faza de vibratie: electrice, magnetice, electromagnetice – separat, precum separat, numai intre manifestari: antielectrice, antimagnetice, antielectromagnetice. Cazurile acestor separari de interactiuni (mai precis, cazurile numai ale interactiunilor manifestarilor: magnetice, electrice, electromagnetice) sunt studiate de fizica clasica, ca (fiind) fenomene (procese) magnetice, electrice, electromagnetice, cu respingeri si atractii (ale acestora) rezultante. In afara celor amintite, se mai manifesta si relatii energetice latente sau suprapuse. Cele latente vor ajuta la obtinerea de informatii specifice, iar cele suprapuse vor iesi in evidenta, doar la incetarea relatiilor energetice ce au colaborat, in cadrul aceleiasi reprize tahionice (repriza, in care pot intra si energii neutrinice, cele mai rapide universale, emise in pauza energetica a timpului 2 particular, dar care au fost „obosite” de interactionari, intarziate si fractionate pe repriza tahionica specifica manifestarilor: A, B, C, D ale retelei fundamentale), repriza ce se pune in evidenta la o singura contactare a retelei fundamentale, de catre reteaua structurala generatoare de afectare energetica, si se continua cu viteza mai mare decat „c”, prin reteaua fundamentala [viteza fiind foarte mare, afectarile defazate nu se vor intalni, atunci cand sunt distante mici intre surse; la distante mari, se poate produce intrarea in faza, prin trecerea afectarii de pe o manifestare tahionica pe alta, inclusiv pe pauzele energetice, ce vor avea posibilitatea preluarii din primul mecanism de autoreglare energetica, a valorilor energetice ale afectarilor manifestarilor: A, B, C, D si trecerii lor printr-un alt mecanism (proces) intarzietor energetic (se va impiedica echilibrarea energetica a lanturilor fundamentale, proportional cu densitatea de afectare); daca in pauza energetica din timpul 2 particular, cand se manifesta procesul intarzietor al trecerii afectarilor de pe manifestarea B, pe manifestarea C, pe unele lanturi de retea fundamentala, vor trece si energii (cu viteze) neutrinice, nu se va putea afecta (intarzia) trecerea surplusului energetic neutrinic (fata de valorile energetice minore intrate in procesul intarzietor amintit); de exemplu: daca valoarea energetica neutrinica este de cateva zeci, sute, mii, … de ori mai mare, va fi interactionata valoarea corespunzatoare afectarii intalnite, din procesul intarzietor; astfel, va fi ceva de genul: 100+1-2+1-1+2-1+3-1+2-3+2-1+1-1+1-1+2-1+1-2+1-1…, deci se va pastra neinteractionat, permanent, un surplus energetic neutrinic considerabil…].