Acest mecanism de autoreglare a(l) vibratiei fortei a 5-a face ca structurarile specifice materiei (materia si antimateria au in compunerea lor structurala, la nivel quark, substanta si antisubstanta, insa defazarea acestora, avand sistem de referinta campul fundamental, asigura identitatea materiala, respectiv antimateriala) sa nu poata dezvolta viteze superluminice (ci numai viteze ce nu pot depasi „c”, viteza luminii), pentru transportarea corpusculilor; manifestarea prin reteaua fundamentala a afectarii acestui prim mecanism de autoreglare, la contactarea unui singur cadran fundamental (din 8 cadrane sau configuratii de vibratie tridimensionala fundamentala) de catre componentele sursei, are viteza mai mare decat „c”. La randul ei, „c” este constanta, tocmai datorita repetarii constante (la schimbarea fiecarui cadran al miscarilor de spin structurale) a acestui prim mecanism de autoreglare.

Mai precis, particulele initiale participante la manifestarea magnetonului fundamental (intersectia celor trei lanturi, de pe cele trei dimensiuni de retea fundamentala), cate doua de fiecare lant, cu rol activ – in mod alternativ, dupa parcurgerea de catre tensionare a tuturor zonelor particulelor, vor avea si in functie de contactarile simetrice (pe cele trei dimensiuni), urmatoarele manifestari:

- dupa terminarea timpului 3-particular si pana la comportarea activa a timpului 1 particular, va exista o pauza energetica, insa foarte greu de contactat de catre retelele structurale, tinand cont si de defazarea specifica a acestora (a retelelor materiale, antimateriale);

- manifestarea „A”; se refera la contactarea tensionarii, ce vine spre timpul 2-particular, a unei particule initiale a unui lant, de catre o alta tensionare, aflata in aceeasi „ipostaza”, tensionare a unei particule initiale dintr-unul din lanturile vecine (si, bineinteles, perpendiculare), tot din cadrul intersectiei [procesul este simetric intre particulele initiale, cate doua la numar (de lant de retea), din fiecare grup de cate doua lanturi de retea fundamentala: ab, bc, ac; aceasta manifestare este specifica radiatiei termice de fond, dupa timpul 2-particular, urmand o etapa similara, manifestarea „C”; trecerea la manifestarea urmatoare se face datorita manifestarii contactului dintre cele trei lanturi de retea, fiind ca o rezultanta a interactionarilor (apoi, tendinta permanenta a lanturilor de a se indrepta, datorita autoreglarii vibratiei prin lanturi, este decisiva); la aparitia unor valori energetice mai mari, s-ar putea realiza si desprinderea];

- manifestarea „B”; se refera la trecerea partilor tensionate ale particulelor initiale urmatoare din lant – m ₂ (respectiv n ₂, nemaiconsiderand si combinatiile unei a treia particule, din cel de-al treilea lant), din cate un lant din grupurile de cate doua lanturi fundamentale considerate, pe partile detensionate ale particulelor initiale contactate din lantul considerat vecin – n ₁, respectiv m ₁ (aceasta, de fiecare data, in cazul fiecarei „combinatii”); aceasta manifestare (etapa) este specifica radiatiei neutrinice de fond, fiind similara manifestarii „D”, ce urmeaza dupa timpul 2

- pauza energetica din timpul 2-particular al vibratiei retelei fundamentale; este accesata (mai mult) de structurarile antimateriale, deoarece defazarea specifica materiei faciliteaza configuratii (mai mult) spre cealalta pauza energetica, cea dintre timpul 3-particular si timpul 1 particular; in acest „moment” universal, este aceasta situatie, dar, evoluand, se pot ajunge si, apoi, se pot depasi, in sens invers, axele imaginare ce marcheaza jumatatile pauzelor energetice amintite, in acest ultim caz, schimbandu-se identitatea materiala cu cea antimateriala; devansarea, intr-un sens sau celalalt, a vibratiilor structurale materiale si antimateriale, de catre vibratia fundamentala (concomitent, datorita interactionarilor, se va produce si o defazare a structurarilor), va duce la schimbarea ciclica a rolurilor dintre materie si antimaterie (unde e cazul, pe zone, intr-o ordine relationata, ca la un moment dat, diferenta de sisteme sa continue procesul). Datele stiintifice actuale arata un numar mai mic de viteze superluminice materiale (neutrini materiali,…), decat cele antimateriale, ce, partial, se implica si in procesul gravitational. Totusi, observatiile sunt insuficiente in acest moment (…sau partiale, sau zonale). Nu trebuie uitat, insa, procesul expansiunii materiei [ce foloseste energii - apreciate de noi - cu viteza „c”, aceasta datorita iluziei de receptionare, produse de cel de-al doilea mecanism de autoreglare al retelei fundamentale, iluzie ce consta in receptionarea doar a repetabilitatii proceselor energetice, la fiecare parcurgere de vibratie prin reteaua fundamentala (repetabilitate, ce, intr-adevar, este responsabila de viteza corpusculilor fotoni, „insurubati” in proces, viteza - in consecinta - constanta, egala cu „c”; corpusculii vor fi receptionati, datorita activitatii energetice proprii, pe care o manifesta in compatibilitate cu manifestarea energetica a frontului de unda si cu repetabilitatea acestuia), acestea fiind energiile intrate in primul mecanism de autoreglare al retelei fundamentale, cel ce raspandeste energiile in totalitatea retelei fundamentale, cu viteza incetinita, tahionica, dar mai mare decat „c”]. Expansiunea nu trebuie confundata cu tendinta de cautare a straturilor energetice superioare, de catre sistemele sau corpurile ceresti ce isi sporesc (sau modeleaza, contand codurile energetice ce interactioneaza direct) nivelul energetic, desi, indirect, se realizeaza conexiuni energetice.

- manifestarea „C”; este o etapa specifica radiatiei termice de fond, ce se reia imediat dupa pauza energetica a timpului 2-particular al retelei fundamentale;

- manifestarea „D”; este etapa (similara manifestarii „B”) in care se trece la producerea radiatiei neutrinice de fond; se refera la trecerea partii tensionate a particulei contactate – de exemplu, n ₁ (contactata de catre particula considerata drept reper, respectiv m₁), pe detensionarea urmatoarei particule din lantul considerat drept reper, in acest caz, m ₂ (similara si simultana, relatia m ₁ – n ₂). In continuare, se tinde spre solutiile terminale, ale reintalnirilor tensionarilor: m ₁ - n ₁ / m ₂ - n ₂, de la care vor incepe manifestarile A si C. La intoarcerea vibratiei prin particule, aceleasi particule isi vor inversa rolurile si relatiile stabilite anterior (vor exista, deci, reciprocitati: la manifestarile A si C, m ₁ - n ₁ / m ₂ - n ₂ ; la manifestarile B si D, m ₂ - n ₁, n ₂ - m ₁ / n ₁ – m ₂, m ₁ - n ₂). Daca vitezele superluminice (transmise pe timpul 2-particular al vibratiei retelei fundamentale) – ca mecanism – se inteleg mai usor, la transmiterile energetice considerate (de fizica clasica) cu viteza egala cu „c”, trebuie spus, ca, pe timpul contactarilor realizate in cadrul magnetonului fundamental (si considerand lanturile fundamentale libere – medii perfecte pentru transmiterile „instantanee”), se vor realiza transmiteri, in mod continuu, cu impartirea valorii unei afectari intrate in magnetonul fundamental, pe cele 6 portiuni de lant „subordonate”, dar cu semn contrar afectarii primite, in momentele manifestarilor A si C, si cu acelasi semn, in momentele manifestarilor B si D [aceasta, deoarece - de exemplu - in momentele manifestarilor A si C, respingerile tensionarilor dau valoarea „ – ”, iar suplimentarea unei componente (din cele 6 portiuni de lant ce „intra” in intersectia magnetonului fundamental), printr-o afectare „+” sau „ – ”, va determina o riposta pe masura a tensionarilor, rezultand, fata de normal, o valoare mai mica, respectiv mai mare a lui „ – ”]. Afectarile ce vin din sensuri opuse (unele fata de celelalte), pe acelasi lant de transmitere, se vor insuma, cand sunt de acelasi fel, si se vor echilibra, ramanand surplusul cu semnul sau, cand sunt de tipuri opuse.

Radiatiile: neutrinica si termica de fond au un rol deosebit in structurarea retelei fundamentale, in determinarea distantelor dintre lanturile sale. Cele prezentate in lucrare, referitor la manifestarile A, B, C, D, nu trebuie sa induca in eroare, atunci cand analizam trecerea vibratiei prin retelele structurale materiale si antimateriale, ce au vibratia defazata, fata de vibratia fundamentala si intre ele. Regula de baza in stabilirea surplusului energetic de diminuare, pe ansamblu (specific structurilor materiale), sau de sporire, pe ansamblu, a vibratiei fundamentale (specific structurilor antimateriale) este data de sensurile vibratiilor, de unghiurile realizate (ascutite sau obtuze) de catre directiile de inaintare a acestora si de depasirea sau de intarzierea (tensionarilor), fata de zona care, in mod normal, ar reprezenta timpul 2 particular al vibratiei fundamentale sau cealalta pauza energetica a acesteia, toate acestea dand un impact diferit contactarilor. Astfel, vor fi contacte cu efect mai puternic, in „sensul” diminuarii sau in cel al sporirii vibratiei fundamentale si cu efect mai slab, in aceleasi „sensuri” (luand in calcul, bineinteles, configuratiile tridimensionale ale retelelor structurale, cu raporturile: 1/2 sau 2/1, intre tipurile de afectari). Manifestarile: A, B, timpul 2-particular, C, D ale retelei fundamentale vor primi contactarile secventiale ale defazarilor de vibratie materiale sau antimateriale. La intoarcerea vibratiei prin lanturile retelei fundamentale, manifestarile: A, B,… C, D vor incepe din partea opusa (a particulelor componente de lant). Venirea (spre timpul 2-particular) sau trecerea tensionarii de timpul 2-particular (in cadrul lanturilor retelelor structurale) vor da interactiuni mai slabe sau mai puternice – pentru un anumit tip de structurare (materiala sau antimateriala) – tinand cont de defazarea existenta intre materie, antimaterie si vibratia retelei fundamentale si, deci, si intre materie si antimaterie. Manifestarile: A, B,… C, D ale retelei fundamentale vor fi afectate diferit, de catre retelele structurarilor materiale si antimateriale (timpul 2-particular ? antimateria mai mult; „A” ? antimateria; „B” ? antimateria; „C” ? materia; „D” ? materia) si vor exista si diferente ale puterilor afectarilor materiale sau antimateriale, intre „momentele”: A, B, timpul 2-particular (t.2-p.), C, D. Destul de slabe vor fi actiunile materiei si ale antimateriei, in pauza energetica dintre timpul 3-particular si timpul 1-particular. Concluzionand, puterea manifestarilor: A, B, C, D este diferit accesata de structurari (materiale si antimateriale), contand, in cele din urma, puterea impactului realizat pe timpul contactarilor (dintre retelele structurale si cea fundamentala). Observatiile noastre referitoare la diferenta de „⁰K” intre radiatia termica de fond si radiatia neutrinica de fond (2,84⁰K, fata de 2⁰K), par a fi numai pentru accesarea manifestarilor C si D ale pulsatiilor magnetonilor fundamentali (accesare caracteristica structurarilor materiale si unor receptori materiali), la accesarea manifestarilor A si B (accesare specifica structurarilor antimateriale si unor receptori antimateriali), raportul necesitand sa fie (astfel) inversat. In acest caz, ar trebui ca manifestarile B si D sa fie mai pronuntate, ceea ce corespunde cu o pozitionare mai apropiata a particulelor initiale (cate doua participante, de fiecare lant de retea), ce realizeaza contactul activ, in cadrul magnetonului fundamental si cu o stabilitate considerabila a procesului. „Diferenta” de „⁰K” mai sus amintita este indeajuns pentru sustinerea transmiterilor energetice electromagnetice (respectiv, antielectromagnetice) si pentru ghidarea fotonilor (respectiv, antifotonilor) pe intreaga accesibilitate creata (astfel) in/de reteaua fundamentala, cunoscand ca, la formarea undelor portante (de ghidare), se intalnesc diferente energetice foarte mari, intre sursa si anumite periferii sistemice. Astfel se poate explica ghidarea fotonilor (in procesele materiale), cat si a antifotonilor (in procesele antimateriale). De asemenea, procese energetice adiacente pot „fura” sau restitui acei corpusculi fotoni (respectiv, antifotoni).

La folosirea mecanismului de autoreglare al retelei fundamentale, transmiterile energetice, ce pornesc pe una din manifestarile: A, B, C, D ale pulsatiilor magnetonilor fundamentali, vor „intarzia” – pe timpul transmisiei – peste urmatoarele manifestari, luand in calcul si interpunerea pauzelor energetice din timpul 2 particular si dintre timpul 3 particular si timpul 1 particular; intrarea in pauzele energetice specifice transmiterilor superluminice nu va duce la acelasi proces ce s-a produs la folosirea pauzelor energetice, (chiar) din primul moment (pentru structurile antimateriale), atunci cand transmiterile energetice initiale s-au facut pe lanturile de transmisie fundamentale directe (foarte, foarte putine la numar, si nu prin multitudinea de lanturi afectate, afectate datorita intrarii in mecanismul de autoreglare al magnetonilor fundamentali si, in definitiv, al retelei fundamentale); chiar daca, in pauzele energetice, transmiterile energetice se propaga aproape instantaneu pe lanturile pe care au fost prinse, si in mod direct (liniar, nu radiant si multiplicat, ca la mecanismul de autoreglare), regula respingerilor afectarilor de acelasi tip, intre ele (pe langa echilibrarea afectarilor de tip opus), ce vin pe acelasi lant fundamental de transmitere, va crea un nou proces cu rol de intarziere (deoarece, mecanismul de autoreglare propriu-zis afecteaza, pana in/la acest moment „surprins”, toate lanturile de retea fundamentala ale zonei unde se manifesta procesul, radiant, progresiv – in spatiu, la/pentru fiecare contactare a unui lant fundamental); astfel, pe un lant de transmitere fundamental, vor fi foarte multe interactionari de afectari, indeajuns pentru a se parcurge pauza energetica si pentru (re)intrarea in alta etapa a mecanismului propriu-zis de autoreglare; cand doua afectari de acelasi tip se intalnesc pe acelasi lant de transmitere, se va produce un impact, din care vor rezulta doua noi componente de (viitoare) respingere, in sensurile de unde au venit, ca acestea, la intalnirea cu niste componente rezultate in mod similar, sa procedeze, din nou, in acelasi mod; astfel, sanse mai multe pentru interactionari prezinta procesul intarzietor din perioadele pauzelor energetice, cand/daca, pe acelasi lant de transmitere, se intalnesc afectari de acelasi tip; cantitatea de energii electromagnetice, de exemplu (energii obtinute prin intrarea in mecanismul de autoreglare al retelei fundamentale), poate fi comparabila cu cantitatea de energii superluminice scapate, aceasta, in functie de volumul, tipurile de interactionari, succesiunea cadranelor de interactionare, de celelalte caracteristici comportamentale energetice si structurale; participantele structurale la aceste procese fiind opera unor combinatii matematice, si procesele rezultante vor purta aceeasi amprenta. Fenomenul transmiterilor energetice electromagnetice este, totusi, mai complex. Astfel, transmiterile superluminice propriu-zise, cele manifestate pe timpul 2 particular aproape instantaneu (ce pot fi contracarate de tipuri si manifestari „ +/- ’’ identice ale afectarilor, iar la o diferenta de valoare energetica intre afectarile ce se intalnesc pe acelasi lant de transmitere, surplusul isi va continua drumul, iar echivalentele in contracarare se vor respinge, intorcandu-se de unde au venit; apoi, manifestarile de tip opus se vor echilibra, eventualul surplus, cu manifestarea sa specifica, continuandu-si drumul…) vor fi transmiteri neutrinice, apoi energiile ce sustin primul mecanism de autoreglare (prin manifestarile: A, B, C, D ale magnetonilor fundamentali, intrerupte de catre pauzele energetice: cea din timpul 2 particular si cea dintre timpul 3 particular si timpul 1 particular, pauze, ce, in aceasta conjunctura, formeaza procesele intarzietoare mentionate, si care au rol de predare a valorilor energetice astfel existente in reteaua fundamentala, manifestarilor imediat urmatoare ale pulsatiilor magnetonilor fundamentali), care vor fi energii transmise la fiecare „cadran” (si cub de retea) fundamental afectat de componentele sursei codurilor energetice, cu viteze superluminice ( v > „c”), vor putea fi numite tahionice, insa avand viteze mai mici decat cele ale energiilor superluminice propriu-zise, neutrinice (desi se vor forma si multe unde secundare, cu amplitudini continuu descrescatoare, care se vor manifesta cu un relativ decalaj temporal si prin acelasi prim mecanism de autoreglare, la un moment dat, ajungand sa se suprapuna peste urmatoarele emisii ale aceleiasi surse; acest proces secundar va fi simetric si echivalent suprapus, incat pare „neobservabil”, mai ales, stiind ca – pentru receptionare – va conta faza impactului transmiterilor energetice emise, cu cele ale manifestarii receptorului). Nu trebuie confundata activitatea mecanismului de autoreglare, la contactarea unui singur cadran al retelei fundamentale, de catre componentele sursei codurilor energetice, cu repetarea acestui proces de peste 10³⁸ ori pe secunda, pentru a se parcurge – in aceasta unitate de timp – aproximativ 300.000 km in spatiu, de catre corpusculii fotoni [de catre angrenajul: electron – pozitron material (pozitronul material, u^+2/3 ? e^+2/3); mai precis, relatia componentelor va fi deplasata, prin coduri combinate: (anti)electrice si (anti)magnetice, in relatie (anti)electromagnetica]. Acest mecanism de autoreglare va putea transporta („sacadat”) fotoni/antifotoni, sau va putea (re)activa fotoni/antifotoni, din componentele acestora intalnite in cale, ce vor adera, atat la/pentru realizarea relatiei corpusculului foton/antifoton, cat si la relatia electromagnetica (antielectromagnetica) existenta. La cate un cadran fundamental contactat de componentele sursei, fotonii de pe directia undei vor „manifesta” tot cate un cadran fundamental, corespunzator. In acelasi timp, orice structura materiala ce va primi actiunea energetica a unui cadran fundamental „manifestat” de sursa (numai sub forma ondulatorie), se va comporta oarecum asemanator ca si la primirea actiunii directe a unui corpuscul foton, dar cu diferentele de rigoare (legate de incadrarea activitatii energetice – la scara subcuantica – a corpusculului foton, atunci cand acesta exista, sau de lipsa acestei incadrari, cand, bineinteles, nu va fi vorba de existenta corpusculara).