Procesul de amplificare energetica manifestat de efectul de piramida (existand similitudini si la sistemele optice, cristalele de cuart, efectul de con, spirala, la dispunerea „simetrica” spatiala a atomilor in cadrul macromoleculelor organice ale D.I.E.E.) se refera, atat la amplificarea fronturilor de diminuare, cat si a celor de sporire (actiuni suportate de vibratia fundamentala), astfel incat va conta foarte mult si materialul din care este confectionata piramida. De asemenea, prin actiunea (generala energetica) geometrica a fronturilor de unda, se va observa o activitate electropozitiva in focarul interior al piramidei si o activitate electronegativa in focarul de sub baza piramidei… Materia neutra va manifesta o dominanta a fronturilor energetice „ – ” (precum a mai fost prezentat in lucrare). Inca de la producerea undelor devansatoare celor „operative” materiale, prin ingustarea spatiului de actiune si concentrarea in focar, apoi prin intarzierea datorata parcurgerii drumului: fata laterala – focar – fata laterala, actiunea preponderenta „ – ” (pe vibratii), de diminuare, a fronturilor energetice va afecta (la intoarcerea in cadrul structurilor fetei laterale) tot prin diminuare (diminuand) activitatea „ – ” a moleculelor din fata laterala, astfel incat, la reintoarcerea in focar (dar in alt moment, ce poate coincide cu unul cat mai apropiat de manifestarea „operativa” a materiei introdusa in focar…), actiunea energetica generala (rezultanta, a fronturilor energetice) se va resimti ca o suplimentare „+”; fenomenul se poate continua astfel, obtinandu-se in „astral” (prin manifestarile intarzietoare celor „operative” materiale) efectul inversat celui descris anterior. Trebuie avut in vedere ca viteza afectarilor retelei fundamentale este aproape instantanee, comparativ cu viteza relativ mica a transmiterii tensionarii (vibratiei) prin particulele initiale…

Procesele energetice biologice/biostructurale manifestate, dupa intensitatea lor energetica, vor energiza particulele subcuantice ale bioplasmei diferit, in vederea construirii straturilor subtile; relatiile stabilite apoi intre straturile subtile „cerebrale” si celelalte straturi subtile sau functiile corpului fizic [considerandu-se si „drumul de intors” al semnalelor/(„modularilor” diverse…)] vor determina „mentalul”. Intre procesele vizualizate in aura avand culori diferite, se va remarca o usoara diferenta de faza vibratorie, „rezolvata” pentru conexiuni, prin intermediul formatiunilor rotative biostructurale (precum chakre, bioni, …), aceste formatiuni rotative prinzand toate fazele de vibratie universale, „legatura” informationala realizandu-se prin acumulari energetice in structurile cu circuit inchis de vibratie si decodificarea lor prin interactionari.

Dispozitivele Dinca, prin modalitatea de vidare a macromoleculelor organice, vor pastra conditii pentru retinerea bionilor in sistem. Precum aparatele lui Reich, si dispozitivele Dinca vor realiza amplificarea energiilor, dar nu printr-un sistem optic, ci prin concentrarea in focare intrastructurale (intramacromoleculare, interatomice si intermoleculare, in functie de simetria existenta/obtinuta).

Numerosi oameni de stiinta, precum conf. univ. dr. ing./ec. Gabriel I. Nastase, prof. univ. dr. Traian D. Stanciulescu, prof. univ. dr. ing. Alexandru Dan Maruta, acad. Alexandru Bogdan, fratii Chivu Stelian si Chivu Gigi (Centrul de Consultanta Ecologica -Galati) …si multi altii, au intuit, au rezonat cu aceasta inventie extraordinara, incurajand desfasurarea ulterioara a experimentelor si probelor stiintifice. Lucrari foarte valoroase, precum „Fenomene energoinformationale” – Gabriel I. Nastase, „Forta vitala – Aplicatii biofotonice ale Efectului A.D.” - Traian D. Stanciulescu, au prezentat procese, fenomene ce se pot desfasura in cadrul acestei inventii „de granita”.

Astfel, in cea de-a doua lucrare amintita, se aduc noutati extraordinare privind procesele energetice biologice. Se prezinta trei teorii de baza in explicarea fenomenelor specifice ale biofotonicii: teoria coerentei (TC), teoria fotonica a energiei-informatiei (TFEI) si teoria „laserelor biologici” (TLB). Teoria coerentei se bazeaza pe fizica interactiilor dintre radiatia slaba si materia biologica optic densa. Emisia de biofotoni este descrisa ca fiind generata de un camp electromagnetic coerent, instituit inauntrul celulelor si intre celule, biofotonii fiind emisi atat in urma unor perturbari intamplatoare, cat si in urma proceselor fiziologice normale. Autorii construiesc teoria coerentei ca pe un model general destinat sa descrie starile (neg)entropice ale campului stationar al organismului viu. Acest biocamp electromagnetic nelocalizat, care se caracterizeaza in primul rand prin coerenta sa, are in permanenta suficienta energie, care „curge” printr-un sistem de complexe moleculare excitate in interiorul tesuturilor vii. Emisia de biofotoni si-ar avea originea tocmai in acest camp, care presupune o stabilizare in jurul unei stari de mediere a „haosului” si „ordinii”, aflate departe de echilibrul termic, inteles in sensul structurilor disipative, pe de o parte, corespunzand inceputului de emisie laser, pe de alta parte. Potrivit teoriei coerentei, sistemele biologice sunt caracterizate prin regula experimental stabilita, f_v = constant, ceea ce inseamna ca in cazul ideal (cand exista intotdeauna energie disponibila), toate starile de excitatie ale tesuturilor vii sunt ocupate cu aceeasi probabilitate, independent de energia de excitare. Emisia de biofotoni este generata de starile de excitatie ale electronilor moleculari (inclusiv a electronilor de tip p), respectiv de salturile orbitale ale acestora, fara a se preciza insa – asa cum se procedeaza in TLB – care este sistemul molecular responsabil pentru aceste stari cuantice. In multitudinea formelor in care se gaseste la nivelul diferitelor baze ale ADN, fosfatul joaca un rol esential in fenomenul de absorbtie (emisie) a biofotonilor, fara a se descrie insa – asa cum in TLB se precizeaza – mecanismul cuantic generator (complexul fosfat – apa legata – oxigen molecular). Gradul inalt de coerenta al emisiei de biofotoni depaseste cu 10° de magnitudine pe acela al laserului tehnic, ceea ce denota – asa cum complex argumenteaza TLB – superioritatea performantelor „laserilor biologici” in raport cu cei tehnici. Molecula de ADN este considerata drept un „cristal” aperiodic, fiind mult mai complicata decat orice piesa de semiconductor, ceea ce – din perspectiva TLB – trimite cu gandul la calitatea de cristal lichid liotrop pe care ADN-ul o indeplineste in cadrul sistemului „laser biologic” nuclear. Emisia coerenta a biofotonilor poate avea ca sursa (stimulativa) lumina solara/artificiala, care ar fi adusa la coerenta ca urmare a suprafetei celulare mici (avand ordinul de magnitudine de 10^-6 cm²). Potrivit teoriei coerentei, patrunderea intracelulara a acestei lumini este ingaduita de faptul ca ordinul de grosime al membranei celulare (10^-6 cm) este aproximativ egal cu cel al radiatiei solare (n.a.=teoria taoista sustine acest proces si pentru cazul celulelor plantelor). Coerenta biofotonilor este considerata drept un rezultat al actiunii cooperative a colectivului de biomolecule. Emisia de biofotoni priveste o radiatie slaba de fotoni (luminiscenta intunecata, emisie de fotoni ultraslaba) la nivelul sistemelor biologice, a carei intensitate este de ordinul a cativa fotoni pana la cateva sute pe secunda, pe centimetru patrat de suprafata, in interiorul regiunii spectrale cuprinse intre 200 – 800 nanometri.

Supraradianta este o emisie cooperativa a unui sistem, cu corelatiile initiale dintre dipolii apartinand diferitilor atomi. Sistemul colectivului de biomolecule interactioneaza cu campul indus (de lumina) si cu campul biofotonic (biocampul) generat de structurile vii. Aceasta interactiune (determinata de o modulare in frecventa/amplitudine a undelor luminoase aflate in capcana ADN), de exemplu, prin stimularea cu emisii de radiatii coerente, in faza, este responsabila pentru generarea starii de supraradianta, care – in consens cu TLB – ar explica procesul de eliberare a biofotonilor din capcana catenelor de ADN. ?i conform TLB, bioluminiscenta nu este un fenomen spontan, ci un proces biofizic provocat si stimulat de radiatia luminoasa si termica externa sau interna, care se realizeaza in doua faze complementare:

- faza de bioluminiscenta stimulata a materiei vii, ce presupune prezenta unei surse stimulatoare de lumina (bioluminiscenta), absorbtia si emisia ei amplificata la nivelul structurilor fosfat, constituirea stocurilor de biofotoni in capcanele de energie-informatie macroergice ale ADN, ARN, etc.; din punct de vedere tehnic, aceasta faza ar corespunde secventei de excitare a sistemului laser, in scopul realizarii procesului de inversiune a populatiei, care precede emisia laser propriu-zisa;

- faza de bioluminiscenta intarziata propriu-zisa (emisie fotonica pe care o postuleaza teoria coerentei), presupunand eliberarea naturala/„spontana” a biofotonilor depozitati in capcanele nucleare, celulare etc.; aceasta faza corespunde din punct de vedere tehnic mecanismului de autoamorsare a sistemului laser biologic, care foloseste in acest scop resursele macroergice/biofotonice realizate in timpul zilei (al stimularii cu lumina); spontana, aceasta emisie este totusi rezultatul unei stimulari interne, care are ca scop reglarea mecanismelor fiziologice pe timpul noptii.

Celulele emit un numar sporit de biofotoni inainte de mitoza, amplificand radiatia secundara, care se exprima printr-o viteza de grup de circa 80 m/s. Stocurile de biofotoni se realizeaza mai ales la nivelul ADN-ului, care joaca rolul unor capcane de biofotoni, datorita mediului lor nedisipativ, al constantei lor dielectrice si de permeabilitate, eliberarea lor echivaland cu o emisie biolaser; in conformitate cu TLB, toate substantele organice bioluminiscente au capcane pentru biofotoni, avand diferite frecvente monocromatice, precum in cazul fosfatului, in calitate de substanta activa „laser biologica”.

O alta teorie explicativa, teoria imperfectiunii, prezinta emisia de biofotoni prin intermediul biochimiei, considerand ca, datorita unor evenimente metabolice aberante si rare, in celule exista intotdeauna o probabilitate finita ca moleculele sa fie excitate la intamplare, eliberand fotonii ce se disipa sub forma de radiatie slaba. Sursa principala a acestei eliberari de radiatie ar fi procesele oxidative, respectiv radicalii rezultati in urma reactiilor de oxidare. Emisia de biofotoni poate fi asociata cu permanenta tendinta a materiei vii de a se reintoarce la echilibrul termic.

TFEI argumenteaza cuplajul dintre o cuanta de informatie (biton) cu o cuanta de energie (ergon), cuplaj avand drept corespondent intuitiv, fizic, pe cel dintre componenta magnetica (informationala) si cea electrica (energetica) a luminii (ca unda electromagnetica). Plantele isi dobandesc energia prin fotosinteza, pentru a o elibera apoi animalelor sub forma de glucoza. La randul ei, glucoza, dupa separarea in unitatile elementare, CO₂ si H₂O, elibereaza din nou fotoni. Stocurile de biofotoni sunt retinute in virtutea a doua mecanisme:

a) efectul Cazimir, vizand captarea biofotonilor in molecula de ADN, ca urmare a faptului ca spatiul disponibil intre spiralele ADN este mai mic decat lungimea de unda a radiatiei incidente;

b) forta de cuplaj instituita intre fotonii captati si vibratorii substantiali corespunzatori sistemului receptor (ADN, de exemplu).

Conform TLB, laserii biologici se pot constitui in urmatoarele sisteme:

I) sistemul laser biologic molecular semiconductor, care genereaza o emisie de bioluminiscenta (fluorescenta/fosforescenta) la nivelul complexului molecular fosfat – apa legata – oxigen molecular; autorii argumenteaza ca aceasta emisie de radiatii luminoase nu este in realitate un proces de emisie spontana cum se considera a fi fosforescenta, ci un proces de radiatie luminoasa stimulata si amplificata, adica o emisie de tip laser biologic, care se manifesta specific pe parcursul fazelor moleculare ale procesului de absorbtie/emisie de tip laser molecular; rolul esential in declansarea si intretinerea procesului de emisie laser este asociat cu existenta electronului metastabil de tip p al atomului de fosfor prezent in gruparea fosfat, care permite absorbtia si emisia stimulata de lumina (biofotoni), conform mecanismului anti-Stokes, determinand deviatia catre ultraviolet a radiatiei vizibile incidente;

II) sistemul laser biologic membranar care este alcatuit din sisteme de laseri moleculari semiconductori in asociere cu cristalele lichide membranare (care prezinta toate proprietatile cristalelor lichide tehnice); TLB explica inedit fenomene care se manifesta la nivel membranar, cum ar fi fotoliza membranara, crearea retelei de polimeri organici pe directia de propagare a luminii, formarea compusilor macromoleculari de rezerva (capcane de energie si informatii), aparitia potentialului de repaus si curentului de actiune, efectul de solenoid electromagnetic, generarea black-hole-urilor membranare si a efectului de plasma laser biologica, efectul holografic si termic laser biologic etc.;

III) sistemul laser biologic nuclear care se structureaza din cristalele lichide liotrope de tip ARN/ADN, din nucleoplasma, organite, etc. initiaza – conform TLB – mecanisme evidentiate empiric precum autofocalizarea si autofilamentarea luminii incidente in nucleu (fapt care i-a determinat pe unii cercetatori sa asocieze ADN-ul cu un biolaser); stocarea in ADN, pentru un timp indefinit, a unei mari cantitati de biofotoni; asigurarea aportului de energie necesar pentru initierea dedublarii/diviziunii materialului genetic, a mitozei, etc.;

IV) sistemul laser biologic celular care este alcatuit dintr-un complex de laseri intricati (moleculari, membranari, nucleari) si este primul sistem biologic care, din punct de vedere structural, prezinta in mod analogic toate reperele laserului tehnic, iar din punct de vedere functional permite manifestarea fenomenelor biochimice de zi si de noapte, vizand acumularea si depozitarea energiei si informatiei luminoase in compusii macroergici (ATP, GTP etc.) de unde este eliberata in cursul noptii, a fenomenelor electrice care rezulta din faptul ca celula realizeaza un circuit oscilant (solenoid) electromagnetic in membranele celulare, functionand asemenea unei antene de emisie-receptie, a fenomenelor magnetice care se manifesta atat la nivelul superficial al celulei (determinand aparitia black-hole-ului membranar, a polilor magnetici celulari N/S), cat si la nivelul ei profund (initiind diviziunea celulara, autoreproducerea etc.), a fenomenelor fotonice (bioluminiscenta) care sunt determinate de sursa luminoasa incidenta, care devine un factor de organizare a materialului biologic celular (genetic, inclusiv);

V) sistemul laser biologic de organ (ocular, cerebral, cardiac, pulmonar, digestiv, hepatic, etc.) care asigura derularea fenomenelor biochimice, efectelor electrice (se manifesta sub forma potentialelor de actiune, frecventa impulsurilor electrice determinand generarea bioritmurilor electrice/fotonice specifice fiecarui organ – ritmurile cardiace, ale activitatii cerebrale, etc.), efectelor magnetice corelate cu memoria de organ, ca produs al memoriei celulelor din organ, efectelor fotonice (care sunt rezultatul bioluminiscentei sincronizate la nivelul celulelor din aceeasi generatie – embriogenetic plasate pe acelasi front luminos – care apartin aceluiasi organ, avand ca rezultat efecte holografice, termice, plasmatice);