*

Numerologia, astrologia arata predispozitia cosmosului pentru anumite procese, in functie de faza energetica imprimata/preluata in momentul nasterii (procese generale fara fluctuatii, combinate cu fluctuatiile energetice ale sistemelor cosmice, respectiv numai procese bazate pe fluctuatiile caracteristicilor sistemelor cosmice, cu interactiune, atat in faza materiei, cat si in fazele specifice straturilor subtile ale spiritului), arata „ceea ce vine din exteriorul nostru”, pe cand „ceea ce vine din interiorul nostru” va fi determinat de codul nostru genetic in coordonare cu straturile superioare ale spiritului. Bioritmul contribuie si el cu evolutii repetabile (pe componente) de maxim si minim (energetic), rezultate din ciclurile descarcarii si incarcarii energetice ale celulelor. Peste toate acestea mai ramane posibilitatea interventiei suplimentare energetice a entitatilor (prin credinta, activitate spirituala pozitiva sau negativa, magie, vrajitorie, alti factori de amplificare energetica etc).

*

Efectul de cruce se explica prin interventia geometrica, in planuri paralele si perpendiculare [suplimentandu-se aceasta cu o incrucisare spatiala/zonala finala (cea datorata formei de cruce a obiectului) a rezultantelor de interactionare], a polaritatilor („+/ – ” ale) componentelor structurale (nucleonare, nucleare, atomice…) ale materialului constitutiv si (astfel) prin determinarea unei compatibilitati energetice zonale specifice (si ca urmare a unor posibile afectari ale orbitalilor electronilor si spinilor nucleari in cadrul elementelor chimice simple), cunoscand/considerand, bineinteles, si configuratiile componentelor primare structurale (cu polaritatile magnetice, electrice sub unghiuri de 90º intre ele), adica ale electronului, quarkurilor, …toate acestea avand in vedere mecanismul rotativ de spin (pe vibratii) al componentelor structurale si preluarea (in final), ca (pe) „o medie”, a informatiilor rezultante (deci, in final, „privind” ansamblul vibratiilor)…

*

De asemenea, macromoleculele organice pot realiza capcane de electroni si fotoni [de fotoni, mai ales in jurul electronilor p metastabili ai atomului de fosfor, pe ale caror orbite (diferite) vor intra (corespunzator frecventelor), determinandu-le spinul +1/2 sau –1/2; mai departe, si electronul p va putea fi absorbit in capcane de electroni ale substantei active „laser molecular” - fosfat - din compusii macroergici], pot realiza absorbtii, emisii stimulate, spontane, bioluminiscente… Trecerea unui sistem cuantic (atom, molecula, etc.) dintr-o stare superioara de energie intr-o stare minima de energie trebuie sa fie insotita de emisia unei cuante de radiatie cu frecventa n = (E_m – E_n) / h, unde E_m > E_n. Radiatia emisa se propaga intr-o oarecare directie si este caracterizata de o anumita polarizare. Daca energia starii initiale este mai mica decat energia starii finale, din exterior se absoarbe un foton cu frecventa n. Daca sistemul se afla in starea superioara, el tinde sa revina la starea de energie minima. In aceasta tranzitie spontana, sistemul cuantic va emite un foton cu frecventa n = (E_m – E_n) / h. Acest proces de emisie a unui foton prin tranzitia spontana a sistemului poarta numele de emisie spontana a radiatiei. Daca mai multe sisteme cuantice identice emit spontan, fotonii emisi nu au nici o legatura unul cu altul (nu realizeaza compatibilitate de manifestare rotativa spatiala), cu toate ca au aceeasi frecventa. Cu alte cuvinte, directiile lor de propagare in spatiu si directiile de polarizare sunt diferite. Ca urmare, radiatia apare ca distribuita izotrop in toate directiile din spatiu si nepolarizata. Daca asupra sistemului considerat in starea superioara cade o radiatie din exterior, care are aceeasi frecventa n, sistemul este fortat de campul radiatiei incidente sa treaca in starea inferioara. Prin aceasta tranzitie, el este fortat sa emita inca un foton, pe langa cel al radiatiei incidente, cu aceeasi directie si cu aceleasi caracteristici ca fotonul radiatiei incidente. O astfel de emisie poarta numele de emisie fortata, indusa sau stimulata. Aceasta emisie indusa depinde, in primul rand, de densitatea radiatiei incidente r (n). Cu cat densitatea radiatiei incidente cu frecventa n este mai mare, cu atat probabilitatea de emisie indusa, intr-o secunda de un sistem cuantic este mai mare. Sistemul poate sa emita indus un foton numai daca el se afla in starea superioara. Daca el se afla in starea inferioara, sub actiunea radiatiei incidente, poate trece in starea superioara, prin absorbtia unui foton incident cu frecventa n.

Relatia dintre coeficientul lui Einstein pentru emisia spontana si coeficientul lui Einstein pentru emisia indusa arata ca in cazul frecventelor mari (optice, raze X), emisia stimulata este dominata de emisia spontana, in timp ce in cazul frecventelor mici (radiofrecvente), emisia indusa este preponderenta fata de emisia spontana. Emisia spontana si emisia indusa nu sunt de aceeasi natura. Deoarece emisia spontana nu este supusa la nici o conditie externa, ea este izotropa in spatiu. Emisia indusa este legata de un singur sens al radiatiei incidente si nu poate fi considerata izotropa, emisia facandu-se, in acest caz, in directia radiatiei incidente si cu aceleasi caracteristici ca cea incidenta. Din aceasta cauza, ea poate fi studiata ca un proces de absorbtie negativa.

In procesul de amplificare a radiatiei (cand coeficientul de absorbtie este negativ), rolul esential il joaca fenomenele de emisie indusa si de absorbtie. Emisia spontana, fiind izotropa, joaca rolul unei radiatii de zgomot (fond). Daca un mediu oarecare, constituit dintr-un ansamblu de sisteme cuantice cu doua nivele energetice, E_m si E_n (E_m> E_n), va primi o radiatie electromagnetica cu densitatea r (n), iar N_n este numarul de sisteme din unitatea de volum al mediului, aflate in stare inferioara de energie E_n, si N_m, numarul de sisteme din unitatea de volum, aflate in starea superioara de energie E_m, in cazul cand N_m > N_n, vom avea amplificarea radiatiei de frecventa n, deci, intr-un mediu care are un surplus de sisteme cuantice in stare energetica superioara m, fata de cea inferioara n. Cu alte cuvinte, se spune ca nivelul superior m trebuie sa fie mai populat fata de nivelul inferior n.

Pentru un echilibru termodinamic, vom avea N_m < N_n. Inegalitatea arata ca la echilibrul termodinamic, nivelul inferior n este mai populat decat nivelul superior m. Intr-un mediu in care are loc amplificarea radiatiei trebuie sa avem indeplinita conditia N_m > N_n, care exprima ca nivelul superior m trebuie sa fie mai populat decat nivelul inferior n. Un mediu amplificator de radiatie poseda o inversie de populatie intre nivelele care sunt implicate direct in amplificare (maserul este un aparat care serveste pentru amplificarea/generarea microundelor, pe baza emisiei induse a radiatiei, intr-un mediu cu inversie de populatie; laserul realizeaza amplificarea/generarea luminii pe baza emisiei induse). Alternanta absorbtiei cu emisia stimulata [datorata interactionarii (specifice), de catre anumite „frecvente” ale unor unde electromagnetice, a manifestarilor energetice (a compatibilitatii externe) ale (a) unor componente ale sistemelor cuantice, si, astfel, datorata trecerii sistemelor de la nivele de energie inferioare, la nivele de energie superioare, ...si apoi invers], va trece fotoni printr-o zona ce va putea beneficia, intr-un fel sau altul, de actiunea lor…

La interventia fronturilor energetice „+” sau „ – ”, dupa regulile prezentate in inceputul capitolului, vor avea loc, in cadrul macromoleculelor organice ale dispozitivelor, manifestari ce vor duce la transformarile comportarilor energetice ale componentelor structurale, de tipul schimbarii caracterelor de stanga in caractere de dreapta (la fronturi „ – ”), a caracterelor de dreapta in caractere de stanga (la fronturi „+”), a miscarilor de spin ale unor componente „usoare” [se vor determina schimbari „in lant” ale caracterelor de stanga si de dreapta, dar, dupa cum s-a prezentat, numai intr-un singur sens la un singur tip de front energetic emis, apoi schimbari - „in lant” - de orientare a miscarilor de spin], se va „lucra” la modificarea compatibilitatii structurale interne/externe [si la marirea domeniilor de manifestare a(le) compatibilitatii interne/externe, marire ce va asigura o cat mai larga interactionare a structurarilor]…

Orice sarcina electrica in miscare accelerata genereaza unde electromagnetice. Cum modalitati pentru sustinerea unei miscari accelerate sunt multiple, putem avea multiple reconversii.

Frecventele proprii de rezonanta corespunzatoare oscilatiilor electronilor, atomilor determina regiunile cu absorbtie pronuntata ale atomilor, respectiv moleculelor.

Macromoleculele organice vor forma si focare energetice (prin simetrii cu posibilitati de concentrare a energiilor in anumite „puncte” ale retelei fundamentale), „multiplicate” mai ales dupa afectarea spinului unor nuclee si/sau a orbitalilor unor electroni, de catre anumite radiatii.

Macromoleculele organice ale plantelor, formate ca urmare a adaptarii la conditiile energetice (magnetice, gravitationale) ale Terrei, vor rezista fara probleme radiatiilor nocive (componentelor nocive ale radiatiei), actionand, firesc, si la fronturile (componentele) „ – ” benefice (cele ce contribuie la dislocarea/antrenarea din/in capcane/structuri a fotonilor/electronilor), declansand schimbarile „in lant” ale caracterelor de stanga in cele de dreapta si schimbarile – „in lant” – de orientare a miscarilor de spin; de la acestea se va reveni, gradat, la configuratiile mai vechi, atunci cand vor aparea fronturi „+”.

Energiile devansatoare ale manifestarilor structurilor macromoleculare organice, dupa concentrarea in focarele energetice create, vor face/determina (ca si in cadrul „mecanismului” energetic al piramidei, conului, spiralei, cristalului de cuart…), deci, la intoarcerea din/dinspre focarele energetice (altfel spus, la intoarcerea inspre/catre structurile generatoare…), ca activitatea propriu-zisa (operativa) a structurilor macromoleculare organice sa se comporte modificat/afectat, ca si cum ar fi o suplimentare a inversului tipului de actiune „+/ – ” initial (adica o suplimentare a inversului energiilor devansatoare). Insa prezenta bionilor (oricum am considera „cumulul” de actiuni energetice) va duce la urmatoarea regula: va ridica (va multiplica) nivelul activitatii de diminuare („ – ”) si va cobori (va scadea) nivelul activitatii de sporire („+”), datorita activitatii preponderent „ – ” a bionilor (existand, la polaritatea N/S a acestora, o faza de vibratie de baza – pentru manifestarile specifice activitatii materiei – corespunzatoare preponderentei…). Activitatea bionilor va fi un „paravan” protector pentru „promovarile” (din/de sistem) de energii nocive (indiferent in/din ce faza de vibratie), DIEE dovedindu-se a fi un „amplificator” superior piramidei, conului, spiralei, cristalului de cuart… Vor mai fi si relatiile dintre bioni (cu sau fara interactiuni spatiale simetrice), dintre bioni si structurile macromoleculare organice (bioni aflati in afara focarelor energetice sau si in cadrul unora dintre acestea, cu „repercusiunile” de rigoare etc)… Se mai pune si problema interferarii interactiunilor nocive cu cele benefice (a fronturilor energetice „+”, in timp, cu cele „ – ”). Astfel, pot fi decalari ale fazelor manifestarilor intre ele [cand undele devansatoare, de baza (operative) si intarzietoare ale unei manifestari nu vor interactiona corespondentele/similarele lor ale altei manifestari], apoi pot fi intercalari (in timp) in cadrul codului energetic (codurilor energetice), pe timpul celor peste 10³⁸ vibratii pe secunda ale campului fundamental. Vor fi actiuni suprapuse, intercalari de actiuni diferite/opuse sau de acelasi tip. O actiune nociva si raspunsul corespunzator al DIEE se pot desfasura intercalat cu o actiune benefica si cu raspunsul corespunzator al DIEE. La coduri energetice si faze operative (ale vibratiei fundamentale afectate) identice, se vor realiza echilibrari sau insumari (de proces) directe. Problema inmagazinarilor energetice nocive in structurarea bionilor nu se poate pune (datorita activitatii preponderent benefice a tuturor bionilor si a numarului mare al acestora), decat cea a interactionarilor cu energiile de ambele tipuri (realizandu-se echilibrari sau respingeri).

Indiferent de mijlocul de preluare a informatiei [prin electronografie (cu sau fara ajutorul unor substante de conversie electronooptice), prin interceptare directa de catre clarvazatori…], intre diferitele domenii ale radiatiei „electrice-ionizate”/electromagnetice, se vor forma relatii de corespondenta, prin intermediul unui proces de rezonanta selectiva, pentru obtinerea culorilor aurei. Dupa cum am mai prezentat in materialul adiacent al capitolului, contributia fronturilor energetice „+” (magnetice, subtile) poate determina modificarea culorilor si nuantelor, chiar la acelasi domeniu de frecventa. Fotonul reactioneaza in/cu mediul cu (un) nivel corespunzator al electroactivitatii, la intensitatea luminoasa variind numarul electronilor dislocati din structuri (precum si in cadrul efectului fotoelectric), iar la schimbarea compozitiei spectrale variind energia cinetica a electronilor (fenomenul putand avea si interpretare inversa). Compozitia spectrului luminos este redata de frecventa si lungime de unda, deoarece l=v/n. Energizarea (descarcarea) de 40-50.000 V (a electronografiei spatiale), intarzie vibratia universala (la contactul cu structurile materiale) peste „astral”. ?i frecventele „ – ” ale fronturilor fotonilor [cat si alte proprietati de unda, modificate fata de o anumita „adaptabilitate” structurala biologica creata („adaptabilitate” la/pentru interactionari), precum intensitatea marita, etc], ce vor distorsiona compatibilitatea structurala (biologica) interna/externa manifestata prin rezonanta holografica [coerentele, rezonantele de camp realizate gradat - din punct de vedere al valorilor energetice - in spatiu, care, interactionand, vor realiza, printre altele, si „canalele” (curenti, meridiane…) energetice de trecere a bioplasmei (a materiei subcuantice), cat si transportarea acesteia], vor fi considerate nocive, ca efect, efectul obtinut („intarziat” in astral) manifestand culori schimbate in aura… Exista si posibilitatea atingerii/depasirii nivelului energetic (in astral) al undelor intarzietoare ale corpurilor moarte sau chiar ale tuturor structurarilor, de catre comportari energetice echivalente/corespunzatoare ale straturilor spiritului.

Orice interactionare energetica, fie ea si inconstanta, sporadica…, va afecta un proces sau altul al fizicii clasice (in functie de compatibilitatea codurilor energetice, de manifestarea lor), dar fizica clasica nu are formule (principii) exacte pentru aceasta (precum si pentru fluctuatiile energetice, componente ale destinului astral)! Electropozitivitatea micsoreaza domeniul (zona operativa de contact – zona operativa a afectarilor – din cadrul particulelor initiale ale lanturilor de retea) comportamental energetic si de interceptare a fronturilor energetice, unele „disparand” din posibilitatile de contactare. Electronegativitatea mareste acelasi domeniu prezentat. Ar putea exista , astfel, si manifestari energetice scapate (atat) receptorului, dar si angrenajelor materiale ale zonei, adaptate valorilor gravitationale, magnetice existente.

Descarcarea de 40-50.000 V (si intensitate mica), pe langa defazarea energetica zonala pe care o produce, creeaza si rampe de lansare pentru fotoni (electroni), dar, mai multe sau mai putine, in functie de neutralizarea actiunii descarcarii de catre zona activata, mai mult sau mai putin, „+” sau „ – ”. Particulele subcuantice vor suferi evolutii, blocari structurale cu schimbarea identitatii (cand se va intoarce vibratia prin particulele blocate), la vibratiile fundamentale desfasurate, procesele de pe o singura vibratie nefiind altceva decat o componenta, o imagine (secventa) din cele 12-24 imagini/secunda ce vor constitui o „proiectie cinematografica”, …in concluzie, Universul manifestandu-se sacadat, prin miscari in/prin care, usor-usor, se avanseaza spatial si in timp.

Bioplasma (materia eterica subcuantica) se afla in interdependenta cu manifestarile energetice, atat la nivelul corpului fizic (de unde se vor realiza lansari spre/pentru constructia straturilor spiritului), cat si cu componentele biostructurale defazate (defazate privind contactarea vibratiei Universului), realizandu-se atractia acesteia pe baze de electroactivitate (+/-). Culorile bioplasmei, vizualizate de clarvazatori, sunt pe inversul manifestarilor energetice locale si de pe ansamblul manifestarii aurei. Aura privita de clarvazatori de la distanta sau de aparatura electronografica va absorbi manifestarea energetica „pe invers” a bioplasmei.