*

…Extinderea capacitatilor de receptionare poate urmari, deci, extinderea sau comutarea fazei receptorului, dar si crearea de compatibilitati energetice suplimentare intre diverse formatiuni receptoare, pentru schimbul direct de informatii prin reteaua fundamentala [spiritele se pot specializa si in interceptarea energiilor tahionice sau a manifestarilor lor intarzietoare (care se pot suprapune peste manifestari energetice ale altor faze de vibratie, pe timpul desfasurarii aceleiasi vibratii fundamentale universale; manifestarile intarzietoare eventual prinse pe urmatoarea vibratie fundamentala vor constitui (vor contribui la) fondul energetic „de plecare” al urmatoarei vibratii fundamentale…), cu v > „c”, ale primului mecanism de autoreglare, ce se pot constitui si ca unde portante (repetative) pentru fotoni ], in conditiile interactionarilor pe aceleasi faze si frecvente [caile chimice si electrice realizeaza schimbarea combinatiilor de coduri energetice primare, necesare asigurarii unor noi frecvente - pentru nivelul energetic utilizat de receptori, in faza materiala; astfel, iata importanta schimbului de substante chimice in organism, mai ales in creier, capabile sa intretina relatia electrica-electromagnetica de la nivelul celulelor (de asemenea, este recunoscut mecanismul piezoelectric de transformare a oscilatiilor electromagnetice in vibratii mecanice si invers, la nivelul sistemelor biologice - ADN, ARN, ATP, fosfolipidele membranelor celulare; devin oscilatori piezoelectrici: cristalele ultrasubtiri de magnetita prezente in creierul uman si in fluidele extracelulare sau cristalele lichide membranare si vor reactiona la diferite comenzi electromagnetice (ale luminii); informatia undelor este transformata prin proprietatea de piezoelectricitate a cristalelor membranare in electroni si (bio)fotoni; stimulii exteriori/interiori ai (bio)campurilor determina mai intai la nivelul creierului eliberarea ionilor, ioni ce induc curenti in dendritele spiralate din jur, ca apoi, campul magnetic de microamperaj care rezulta (fiind o componenta a manifestarii generale energetice…) sa stimuleze diferitele tipuri de cristale, prin producerea unui puls/flux luminos circular, polarizat, coerent, bioluminiscent care (putand parcurge intreg organismul) ajuta la schimbarea orientarii moleculelor, atomilor, la restructurarea formelor celulelor, organelor…), dar fara a neglija acea „supa primara” subcuantica, cuantica, etc., care este bioplasma, si circuitele biofotonilor; biofotonii, prin suprasolicitari la energizari (sau fotonii deja existenti in alte faze vibratorii universale), pot realiza relatii suplimentare fazei materiale, precum si componentele bioplasmei, putand avea un rol de mediere mai vast (deci, si intre componentele spiritului )].

*

…La intreruperea undelor portante tahionice ale unei stele (prin disparitia acesteia), fotonii ramasi pe traseu isi vor continua drumul, atat timp cat isi vor pastra nivelul energetic corespunzator respingerii manifestarilor radiatiei termice de fond sau a undelor intarzietoare ale acesteia pe/peste radiatia neutrinica de fond, concomitent cu respectarea relatiilor de interdependenta dintre ei (dintre fotoni), atat pe acelasi front de unda, cat si in adancimea transmisiei, existand completare si cooperare (existand activitate sinergica clar conturata) intre aceste modalitati de manifestare.

*

Un front energetic „+” al unui camp intens gravitational (care nu va rupe relatia structurala, fiind radiant, nu sub forma de fascicul concentrat…), avand un nivel energetic (si un „moment” de impact cu fronturile energetice structurale) indeajuns pentru a „fura” din valoarea necesara traversarii „cadranelor” fundamentale accesate, (traversarii) de catre toate componentele relatiei generale „ – ” intalnite, va putea stagna („in bloc”) relatia sistemului introdus campului gravitational, in ceea ce priveste evolutia lui temporala si termodinamica; urmatorul front „+” , ce va veni pe urmatoarea vibratie, va surprinde configuratiile vibratorii ale retelelor primare, cu aceeasi identitate, dar cu rotatie schimbata (opusa). Pentru structuri avand comportare rezultanta „ – ”, vor urma si fronturi „+” mai slabe (ce vor atrage si vor lasa libera evolutia, …aceasta fiind doar partial afectata, prin intermediul doar al unor componente de relatie), si fronturi „+” mai puternice (care vor mari atractia, pe langa cazurile stagnarii „in bloc” si ale schimbarii rotatiilor)… Vitezele unor sisteme ce tind spre „c”, cand folosesc propulsia pe baza respingerii manifestarii gravitationale (existand si fluctuatii ale marimii gravitationale, in functie de apropierea/departarea de sursa gravitationala; aceasta poate fi o varianta a teleportarii dupa rezultanta) sau pe baza teleportarii propriu-zise [prin respingerea energizarii specifice teleportarii, de catre o anume manifestare (de acelasi tip), la teleportarea dupa rezultanta, sau prin respingerea de catre o anume manifestare (de acelasi tip), concomitent cu realizarea atractiei de catre o manifestare opusa, la teleportarea dirijata], vor realiza un numar sporit de contactari (diverse) fortate (in functie si de faza vibratorie fundamentala surprinsa…), ce vor stagna/„distorsiona” (de asemenea, „in bloc”) relatiile energetice generale (normale) de sistem (creandu-le numeroase „deraieri” de la faza ce trebuia contactata). Pe unii timpi de vibratie (in astfel de cazuri), se pot produce si parcurgeri spatiale marite/sporite (duble, triple, de zeci, …de ori, etc…; aceasta este valabila si in cazul campului gravitational al „gaurilor negre”), ca apoi, pe alti timpi de vibratie, sa se execute parcurgeri normale sau, dupa caz, stagnari (aceasta, in functie de cumularile codurilor energetice ale componentelor de sistem). Involutia temporala va fi atunci cand fronturile „+” (foarte puternice) vor reusi si schimbarea raportului fazelor: fundamentala si structurala. Cand fiecare tip dintre aceste fronturi „+” va fi sporit in manifestarea generala, vom asista la procese sporite de tipul celor prezentate anterior, precum cele de stagnari „in bloc”, cu schimbari ale rotatiilor (cu atractie mai mare sau mai mica perceputa de sistem), de evolutie, partial afectata prin intermediul unor componente de relatie, de parcurgeri spatiale marite/sporite pe unii timpi de vibratie, apoi involutive – cele de schimbare a raportului fazelor: fundamentala si structurala.

Inversarile alternative (cu caracter general) ale identitatilor si sarcinilor pot fi executate foarte des sau foarte rar, ori numai in domeniul material (antimaterial), ori cu trecere dintr-un domeniu intr-altul, constituind „alternatoare structurale” numai in domeniul material (antimaterial) sau „alternatoare structurale” cu trecere dintr-un domeniu intr-altul (cu stagnare mai mare intr-unul dintre domenii). Inversarile alternative ale identitatilor si sarcinilor (prin neexecutarea uneia dintre rotatiile de 90°, de pe timpul unei vibratii), atunci cand sunt executate, pot fi executate numai intr-un singur sens de afectare si apoi revenire (numai cu fronturi „+” si revenire cu fronturi „ – ”, sau numai cu fronturi „ – ” si revenire cu fronturi „+”), constituind alternatoare „involutiv – revenire”, respectiv „evolutiv – revenire” (precum dispozitivele „Dinca”), cat si in ambele sensuri de afectare, cu trecere prin pozitia „de revenire” [ 1) fronturi „+”, revenire cu fronturi „ – ”, fronturi „ – ”; 2) fronturi „ – ”, revenire cu fronturi „+”,fronturi „+”], constituind alternatoare „involutiv – revenire – evolutiv”, respectiv „evolutiv – revenire – involutiv”…

Intrucat o structura, atat pe vibratii, cat si in cadrul aceleiasi vibratii, va suporta interactionari suprapuse, cele cu putere si periodicitate mai mare se vor constitui ca fenomene/procese de fond, dar, pe ansamblu, structura va participa, proportional, la toate fenomenele/procesele.

*

…regula de transformare a materiei in antimaterie si invers: formatiunile de substanta/antisubstanta, prin schimbarea sensului de rotatie cu 180⁰ si a raportului fazelor de vibratie fundamentala si structurala, isi vor schimba identitatea +/- si se va pune in evidenta surplusul energetic specific defazarii materiale/antimateriale, adica, la formatiunile de substanta/antisubstanta din antimaterie, „ – ” va fi 2/3 din valoarea intreaga, „+” va fi cu valoare intreaga, ca apoi, la formatiunile de substanta/antisubstanta din materie, „ – ” sa fie cu valoare intreaga si „+” cu 2/3 din valoarea intreaga…

*

Transmiterile telepatice ale spiritului se pot produce (eficient): 1) printre fronturile (manifestate pe vibratii) codurilor energetice de manifestare a materiei; 2) pe t2-p. si, in apropierea receptorului, prin desfacerea emisiei prin primul mecanism de autoreglare (manifestarea C), ca apoi, formatiuni ale spiritului corespunzatoare (ce preiau de pe manifestarea C) sa transfere informatii in circuitele de lucru normale; 3) emisii in „astral”, fara atmosfera si structuri de materie, ci doar cu unele particule (sub)cuantice „defazate” (fara manifestarile materiale directe, ci doar cu manifestarile intarzietoare, mai slabe). In plus, formatiunile biostructurale ale spiritului se pot specializa si in/pentru interceptarea undelor portante (tahionice superrapide) ale fotonilor (acestea, doar pe perioade mai lungi pot determina procese „vizibile”/distincte, insa primele „unde” ale unei astfel de serii, pentru formatiunile spiritului, pot/vor declansa – dupa experienta acumulata - premonitii) sau a emisiilor orgonice ale spiritului…

*

Aura energetica poate fi definita ca o suprapunere de procese subcuantice, pe fondul manifestarii coerentelor si rezonantelor campurilor energetice, suprapunere de la care receptorul preia o medie comportamentala (informationala).

*

Valorile energetice (ale manifestarilor) zonale diferite (in cadrul corpului/organismului) ale diferitelor organe, functii, valori energetice rezultate in urma coerentelor si rezonantelor de camp (cumulate pe nivele si sisteme energetice), vor fi cele ce vor determina reactiuni energetice specifice la nivelul tiparului genetic, reactiuni („dublate”, de altfel, de relatia nivelului celular cu formatiunile biostructurale) ce vor comanda o activitate (perceputa si prin enzimele specializate care actioneaza in cadrul nucleului celular, si prin activitatea comandata de nucleu catre componentele celulare etc) si o configuratie – specifice pentru celulele ce vor „activa” in zona… Cu alte cuvinte, specializarea celulara va depinde de valoarea energetica de camp intalnita…

*

Mecanismul prezentat in lucrare este confirmat de faptul ca electronii atomilor mai complicati sunt in campuri inchise, pe perechi, apoi, de faptul ca, la formarea legaturilor chimice, atomii cu electroni necuplati, la apropiere, vor fi manevrati, atat de campul electronului, cat si de codurile energetice ale campului nuclear ajunse pana in zona de orbitare a electronului sau (aflat in discutie), realizandu-se, in cazul cand perechea de electroni care se cupleaza va fi in intregime a unuia din atomi (Na F), legaturi ionice (electrovalente sau heteropolare), iar in cazul cand perechea de electroni apartine ambilor atomi, legaturi covalente (atomice sau homeopolare). De retinut ca electronii cuplati trebuie sa fie de spin contrar, ceea ce intareste si mai mult consideratiile mecanismului fortei a 5-a. Legaturile ionice, din ioni formati prin acceptare sau cedare de electroni, nu sunt dirijate in spatiu. Ionii exercita reciproc atractii electrostatice, conform legii lui Coulomb, si se inconjoara de atatia ioni de sens contrar, cat le permite volumul. Acestia, la randul lor, atrag pe ceilalti, formandu-se cristale – molecule uriase – incat notiunea de molecula isi pierde valabilitatea. Numai in stare gazoasa, ionii de sens contrar se alipesc cate doi si se comporta cinetic ca moleculele. In cristale, ionii exercita forte de atractie in toate directiile. Orbitele folosite de legaturile covalente se numesc orbite moleculare. Miscarea pe aceste orbite se face in conformitate cu principiul lui Pauli: de aceea, pe una si aceeasi orbita moleculara, nu pot exista decat doi electroni cu spin opus. Din cauza acoperirii reciproce a celor doua orbite, de catre electronii care se cupleaza, probabilitatea de a gasi electronii intre cele doua nuclee este mai mare decat probabilitatea ca ei sa se gaseasca in celelalte parti ale moleculei. Legaturile covalente sunt mai tari ca cele ionice. Electronii sunt atrasi de nuclee, pana ajung la respingerea electrostatica provocata de orbitele electronice interioare. Dar iata cum prezinta fizica clasica mecanisme ce rezulta din comportarea in forta a 5-a a nucleelor si electronilor. „Un curent electric, care trece printr-un circuit inchis, creeaza un camp magnetic orientat dupa regula surubului, deci, si electronul, care se roteste pe orbita in jurul axei proprii, va da nastere unui camp electromagnetic, rezultat in urma miscarii de revolutie, si unui camp magnetic, creat de spin. Cuplarea a doi electroni de spin opus se face cu degajare de energie, iar inchiderea campului magnetic creat aduce dupa sine o stabilitate a atomului, rezerva de energie potentiala devenind mai mica”.