In 1985 s-a testat o a doua generatie a dispozitivului lui Mel, mai redusa in dimensiuni si mai puternica. In America de Sud, la un moment dat, au ajuns doua dispozitive Mel. Primul dispozitiv, in septembrie 1985, a produs un cutremur de pamant cu efect catastrofal. In noiembrie 1985, al doilea dispozitiv a provocat o eruptie vulcanica. Daca primul caz a fost la New Mexico, al doilea a fost in Columbia. Urmatorul pas in dezvoltarea acestei arme a fost „Ochi de vultur”, care avea rolul de a detecta zonele terestre puternic interactionate prin forta a 5-a, plasandu-se pe o orbita geostationara. Testat in ianuarie 1986, tot in acelasi an trebuia dus la locul misiunii de o naveta „Challenger”. Se pare ca a avut ghinion. Rusii, in mai 1987, au inceput sa testeze un dispozitiv cu numele de cod: BLOTNIK. Scopul acestuia era de a perturba sistemele sonarelor si radarelor de la sol ca si cum acestea ar suferi o defectiune. In timpul unui test, BLOTNIK a reusit sa scoata din functiune toate radarele de la sol timp de trei ore. Atunci, un pilot german a hotarat sa zboare intr-un avion monoplan, monoloc, mii de kilometri in spatiul rasaritean, aterizand la Moscova, in Piata Rosie din Kremlin.

In iulie 1998, crucisatorul torpilor american VINCENT a fost blocat in Golful Persic. Capitanul a informat echipajul ca se va trage cu toata munitia si toti erau convinsi ca vor lovi un avion fighter F14 iranian. Dupa 10 minute, echipajul si-a dat seama ca au lovit un avion civil de calatori. Aparatura sofisticata de la bordul navei nu a reusit sa faca diferenta dintre un fighter F14 TOMCAT iranian si un avion de calatori civil A300, de trei ori mai mare in dimensiuni.

In 1991, s-a construit o noua versiune a “Ochiului de vultur” si s-a testat cu prudenta. Pentru a evita alte catastrofe similare navetei Challenger, „Ochi de vultur nr. 2” a intrat in operatiune la inceputul anului 1992. Acesta a fost in stare sa indice coordonatele valizei Mel in New Mexico, in zona centrala a orasului. Nu s-a stabilit daca “Ochi de vultur nr. 2” a fost sau nu cauza reactivarii dispozitivului Mel, dar aceasta a condus la o reactie de explozii in lant in tot orasul, producand mari pagube si suferinte. Deci, folosirea pe alt teritoriu a acestei interactiuni pare a fi, intr-adevar, o arma. Dar aceasta pe fondul „necontrolarii” ei. Insuccesul, din punct de vedere al controlului, duce la intrebarea fireasca, aceea a reusitei in dezlegarea codului lui Einstein. Sunt pareri care ar confirma reusita si, mai mult decat atat, se crede in existenta unui dispozitiv capabil sa controleze forta a 5-a, care poate intra in activitate in orice moment. Ar mai ramane de aflat si cum ar putea opera aceasta masinarie.

Ar mai fi de spus ca rusii au cautat alte cai de a afla codul lui Einstein (desi nu numai ei) si anume prin spargerea bancii Vaticanului in perioada anului 1978. Dar avand formula a 15-a si codul, aceasta nu era totul. Mai trebuia realizata decodificarea. Apoi, referitor la experimentari, acestea au fost mult mai multe, printre care cel din Iran, asemanator celui cu elicopterele, cam prin perioada anului 1996. De data aceasta au fost trei F117. Acelasi rezultat.

Avioanele F117, „invizibile” prin radar, folosesc in constructie principiul geometric (referitor la interceptarea, reflexia energiilor, undelor, prin reteaua fundamentala), conform caruia un numar limitat de suprafete (plane), raportat la o infinitate de posibilitati de receptionare prin reteaua fundamentala (mai precis, tinzand spre infinit), va contura posibilitati de interceptare, tinzand spre zero, iar un corp fara suprafete plane, deci, tinzand spre o infinitate de suprafete, raportate la o infinitate de posibilitati de transmitere energetica prin reteaua fundamentala, va crea posibilitati de interceptare egale cu intregul (egale cu 1). Suprafetele plane (limitate la numar), lasa reflexiile libere.